CRIMINOLOGIA - ŞTIINTA INTERDISCIPLINARĂ
1.1. Istoric
Criminalitatea ca fenomen social a apărut odată cu structurarea primelor comunităti , atunci cand s-au impus norme şi a existat morală.
Ştiintific criminalitatea a început să fie studiată , relativ recent , în ultimele două secole.
1)Cesare BECCARIA (1738-1794)
“Despre infracţiuni şi pedepse”- 1764 critică tirania şi arbitrariul din justiţie şi pledează pentru “dreptul comun”unde toată lumea să fie egală în faţa legii şi împotriva dreptului “inchizitorial” medieval.
- este întemeietorul şcolii cu acelaşi nume şi sunt influenţati de lucrările filozofilor iluminişti Montesqieu (1689- 1755) scriitor , jurist ,filozof , pamfletar realizeazş o satiră politică şi religioasă se pronunţă pentru monarhia constitutională şi separaţia puterilor în stat şi J.J. Rousseau (1712 – 1775) gânditor , scriitor,condamnă inegalitatea politică şi socială, doctrina sa devine platforma iacobină a revolutiei franceze ,adevaratul suveran este poporul ( “ contractul social”) ,in materia educaţiei juvenile apreciază că educatia să fie conformă cu natura proprie a copilului.
- a incercat introducerea ca metodă de studiu delicvenţial într-un sistem de cercetări experimentale punînd accentul îndeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare.
2) Cesare LOMBROSO (1836-1909)
Medic şi criminolog italian. Intemeietorul şcolii antropologice a dreptului este autorul teoriei “infractorului înnascut”care poate fi recunoscut după anumite “stigmate” corporale ( “Omul deligvent ” , ”Crima,cauzele şi remediile ei”).
3)Enrico FERRI (1856- 1929)
- jurist şi om politic
- este considerat întemeietorul “criminologiei sociologice” . “Sociologia criminală”- 1929.
- şcoala lui Enrico Ferri apreciază ca factori favorizanţi ai criminalităţii : cauzele sociale , determinările sociale.
4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934)
- jurist italian , profesor la Napoli.
In lucrarea sa monumentală “Criminologia” ( Napoli 1885 ) incearcă să definească criminologia ca pe o ştiinta separată de dreptul penal
- doreste să creeze o teorie a “criminalităţii naturale”.
5) Franz von LISZT
- cercetator german susine necesitatea unei ştiinţe totale a dreptului penal în care să fie incluse antropologia criminologică , psihologia criminală şi statistica criminologică.
Cercetarea criminologică suscita interes şi rezultatele sunt sintetizate în capitole distincte în dreptul penal , sociologie , psihologie , biologie. Ca urmare au avut loc Congrese internaţionale .Roma (1885), Paris (1889),Bruxelles (1892),Geneva (1896), Amsterdam (1901), Torino (1906)si Koln (1908).
In 1934 la Paris s-a creeat Societatea internaţională de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internaţională a stereotipului ştiintific al criminalităţii abordîndu-se teme precum: crima organizată, criminalitatea “gulerelor albe “, criminalitatea transnaţională , delicvenţa juvenilă etc.
- S-au creeat centre de cercetare stiintifică în domeniu ( Montreal , Geneva).
- In 1968 la Roma sub egida Consiliului Economic şi Social al ONU (ECOSOC) s-a creeat institutul de cercetare pentru apărare socială a UNSARI care în 1989 a fost transformat în Institutul Internaţional de Cercetare asupra Crimei şi Justiţiei ( UNIERI).
- La nivel naţional în 1990 a fost înfiintata Societatea Romană de Criminologie şi Criminalistică în cadrul Ministerului Justiţiei – Institutul pentru Prevenirea Criminalitatii şi în M.I. Instuitutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii
1.2 Obiectul criminologiei
Pentru a se afirma că ştinţa criminală a trebuit să dovedească că are obiect propriu de cercetare , metode şi tehnici ştiinţifice de cercetare , să facă evaluari, parteneriate şi să propună măsuri eficiente de combatere şi prevenire a criminalitaţii , ca fenomen social.
Obiectul criminologiei este definit la cel de-al 2 lea Congres International de Criminologie - Paris ( 1950) ca fiind : criminalitatea ca fenomen social , infracţiunea , infractorul ,victima şi reacţia socială împotriva victimei.
1) Criminalitatea “ ca orice fenomen social” reprezintă un sistem cu proprietăţi şi funcţii proprii.
Analiza ştiintifică specifică criminologia operează cu termeni specifici , cum sunt :
- criminalitatea reală – este un concept ce persupune totalitatea faptelor penale săvarşite pe un anumit teritoriu , într-o perioadă determinată .
- criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea faptelor penale sesizate justitiei şi cercetării criminologice.
- criminalitatea legală cuprinde totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat hotărâri definitive de condamnare
- cifra neagră a criminalităţii – faptele infracţionale comise şi rămase necunoscute din diferite motive reprezintă diferenţa dintre criminalitatea reala şi criminalitatea aparentă.
Cifra neagră a criminalităţii face obiectul cercetării criminologice.
1) Infracţiunea ca domeniu al sistemului face obiectul cercetării criminologiei în cadrul criminalitatii ca fenomn social. Ea are identitate şi particularităţi proprii
Este definită in CP la art. 17 ca fiind fapta prevazuta de legea penală, săvârşita cu intenţie care prezintă pericol social.
Sub aspect criminologic intersează proiecţia fenomenului criminalităţii în plan material , uman ,social şi juridic.
3) Infracorul face obiectul cercetării criminologice datorită condiţiilor bio- psiho- sociale care îl determină pe om să încalce legea.
Persona care încalcă legea este considerată un esec al procesului de socializare , educare dezvoltare biologică normală.
4) Victima imprejurării cercetări de dată recentă releva existenta unei realităti cauzale între victimă şi autor.
5) Reacţia socială prezintă interes în identificarea modalitatilor prin care fenomenul infractional poate fi prevenit si combatut. Astfel reactia socială poate interveni ante – factum prin programe şi măsuri de prevenire dar şi post – factum prin acţiuni de socializare , reeducare etc.
1.3 Scopul criminologiei
Scopul general îl constituie fundamentarea unei politici penale eficiente în masură să determine prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional.
Scopul imediat îl constituie stabilirea cauzelor ce determină producerea crimelor şi oferirea de soluţii pentru identificarea şi delimitarea acestuia.
1.4.Definiţia criminologiei
Criminologia este ştiinţa multidisciplinară care se ocupă de fenomenele infracţionale , de particularităţile acţiunilor individuale şi de grup,de structurile psihice particulare ale persoanei criminalului şi de mijloacele de reeducare. ( P.P. Nereanu - Dicţionar de psihologie ).
Criminologia este ştiinta care studiază fenomenul social al criminalităţii în scopul prevenirii şi combaterii acestuia.
CUPRINS:
CAPITOLUL 1
CRIMINOLOGIA - ŞTIINTA INTERDISCIPLINARĂ
1.1. Istoric
1.2 Obiectul criminologiei
1.3 Scopul criminologiei
1.4.Definiţia criminologiei
1.5. Funcţiile criminologiei
1.6 Metode de cercetare în criminologie
CAPITOLUL 2
Principalele curente în criminologie
2.1 Orientarea biologică
2.2 Orientarea psihologică
2.3 Orientarea sociologică
CAPITOLUL 3
CAUZALITATEA ÎN CRIMINOLOGIE
3.1.MACROCRIMINOLOGIA
3.2. MICROCRIMINOLOGIA ( cauzele crimei ca act individual)
3.3 Reacţia socială împotriva criminalităţii şi prevenirea criminalităţii
Capitolul 4
CONSIDERAŢII GENERALE
PRIVIND EVOLUŢIA CRIMEI ORGANIZATE
4.1. Scurt istoric asupra evoluţiei crimei organizate la nivel mondial
4.2. Societatea contemporană şi crima organizată
4.3. România - placă turnantă a crimei organizate la nivel regional, european şi internaţional
Capitolul 5
PREOCUPĂRI LEGISLATIVE LA NIVEL INTERNAŢIONAL ŞI INTERN PENTRU INCRIMINAREA CRIMEI ORGANIZATE
5.1. Preocupări pentru definirea criminologică a crimei organizate
5.2. Încercări de definire juridică a crimei organizate
5.3. Iniţiative ale organismelor internaţionale pe linia definirii combaterii crimei organizate
Capitolul 6
PARTICULARITĂŢI LEGISLATIVE ÎN MATERIA CRIMEI ORGANIZATE, SPECIFICE ALTOR STATE ALE LUMII
6.1. S.U.A.
6.2. CANADA
6.3. ITALIA
6.4. Franţa
6.5. AUSTRIA
6.6. ELVETIA
6.7. OLANDA
6.8. GERMANIA
6.9. GRECIA
6.10. SPANIA
6.11. JAPONIA
6.12. TARILE ARABE
6.13. STATELE FOST COMUNISTE
BIBLIOGRAFIE
