Lucrare Relatia Dintre Stat Si Drept

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 27 Iunie 2022

Descriere Lucrare

1. ORIGINEA COMUNĂ 

        “ Realitatea , desigur mai puternică şi mai interesantă în drept , cea mai pasionantă de studiat este statul “   MIRCEA DJUVARA.
        Statul şi dreptul sunt strâns legate , se sprijină şi se condiţionează reciproc . Au apărut deodată , din aceleaşi cauze şi pot fi explicate mult mai bine împreună . 
        O societate umană poate să existe , să se dezvolte şi să se impună numai în structuri organizate , iar structura care s-a impus , a rezistat şi rezistă , fiind practic de neabandonat este statul .
        Cea dintâi formă de convieţuire , conform opiniei azi dominante este constituită de HOARDĂ , adică un grup de indivizi reuniţi fără nici o regula fixă , trăind într-un regim de promiscuitate . În această fază , organizarea socială avea un caracter precar , instabil , viaţa hoardei este nomadă , lipsind locurile de fixare , stabilite  , lipseşte agricultura , mijloacele de existenţă sunt vânătoarea şi pescuitul . Încetul cu încetul acest regim se schimbă ieşind din promiscuitatea primitivă încep a se recunoaşte durabile legaturi de descendenţă . Aceasta se întâmplă înainte de toate din latura maternă , căci legătura ce leagă pe cel născut de mama este mai strânsă şi mai uşor verificabilă decât paternitatea ; în condiţiile în care întoarcerea bărbaţilor din expediţiile de vânătoare era sub semnul întrebării şi raporturile sexuale erau libere. Se ajunge astfel după faza hoardei , la faza MATRIARHATULUI , în care femeia alcătuieşte nucleul vieţii sociale . Trecerea într-o perioadă posterioară de la matriarhat la patriarhat unde tatăl devine centrul vieţii sociale , capul familiei , de la el calculându-se legăturile de rudenie , îşi are cauzele sale sociale şi economice , determinate de schimbările importante produse : dezvoltarea agriculturii , dezvoltarea păstoritului , a meşteşugurilor , a schimburilor , etc.   .
        Probabil ca evoluţia s-a produs cu oarecare diversitate conform condiţiilor particulare ale diferitelor popoare , totuşi rămâne sigur că organizaţia juridică primitivă se întemeiază pe LEGĂTURA DE SÂNGE. 
Grupul constituit în acest mod într-o legătură de sânge adevărată sau prezumată prin mijlocul adopţiunii ( care este un fenomen caracteristic în special grupurilor primitive care admit în sânul lor , prin ceremonii determinate indivizi străini considerându-i descendenţi din propriul lor neam ) se numeşte în limba latină GENS sau printr-un cuvânt scoţian clan . Mai îl vom numi grup gentilic . În el domină mai ales autoritatea obiceiului , fiecare individ se consideră obligat a urma exemplele strămoşilor săi . Acest obicei are o autoritate tacită , dar foarte puternică , reprezentând un amestec de percepte juridice , morale şi religioase . El se formează îndeosebi prin motivele psihologice ale obişnuinţei şi imitaţiei . Credinţele religioase conlucrează la întărirea lui , oprind sau făcând dificilă orice înnoire prin teama de răzbunare sau pedepsire din partea străbunilor morţi .
        Obiceiul are ca efect fundamental formarea unei solidarităţi foarte puternice între părtaşii aceluiaşi grup aşa încât individul în sine nu are valoare , ci numai întrucât face parte dintr-un asemenea grup . De aici , două consecinţe importante . “ Prima consecinţa a solidarităţii unui grup este ASISTENŢA MUTUALĂ între asociaţi , în cazul în care unul dintre ei  a fost ofensat de străini . Atunci grupul întreg reacţionează şi nu numai împotriva ofensatorului , ci împotriva întregului grup căruia el , agresorul , îi aparţine . Reacţiunea are întotdeauna un caracter colectiv “   .
        “ În cazul în care ofensa este internă , adică se produce între indivizii aceluiaşi grup , se procedează la expulzarea ofensatorului . Acesta fiind alungat din grup , este lipsit de orice drept , adică expus ofenselor tuturor. Relaţiile între grupurile gentilice care constituiau unităţi închise şi compacte , se manifestă chiar din timpurile primitive cu exactitate aproape matematică . Răzbunarea ia forme bine determinate , potrivit unui concept de egalitate , prin care ea trebuie să fie calculată exact după măsura ofensei . Acest concept de egalitate materială se rezumă în aşa-zisa LEGEA TALIONULUI  ( de la talis ) caracteristică a acestei faze şi care reprezintă germenul justiţiei penale . Ea poate să meargă până la aceea că reacţiunea împotriva vătămării să se facă cu aceeaşi armă sau aceeaşi parte a corpului ( formula biblică “ ochi pentru ochi , dinte pentru dinte “  ) . Dar regimul de răzbunare datorită solidarităţii duce în mod necesar la slăbirea grupurilor , din cauza luptelor de răzbunare continue . De aceea nu întârzie să se manifeste semnele unei tendinţe îmblânzitoare , în sensul că se înlocuieşte răzbunarea sau talionul prin compoziţie . 
        Această instituţie constă în aceea că ofensa în loc de a fi răzbunată , este despăgubită , fie conform judecăţii unui arbitru ales de părţi dintre cei mai bătrâni , fie conform unui sistem de tarife determinate ( despre care dreptul germanic ne oferă exemplele caracteristice ) . Acesta este un fapt important care premerge formaţiunii statului . Trebuie să amintim că în această fază nu există o autoritate care să oblige a renunţă la răzbunare , compoziţia este la început numai facultativă . Dar această practică a fost favorizată puternic de necesitatea de a pune un frâu certurilor private în fata pericolului ( unui pericol comun ) . În anumite cazuri a trebuit să apară indispensabilă reunirea forţelor mai multor grupuri împotriva unui duşman comun , fie în scop de apărare , fie chiar de atac . 
        Apare astfel adevărul cu aspect de paradox , că războiul are o virtute ( sau are şi o virtute ) pacificatoare . Activitatea militară având drept condiţie o disciplină şi o coordonare armonică a eforturilor , obligă a suspenda , cel puţin temporar , luptele interne . Războiul este în sfârşit o “ bona occasio “ care se foloseşte  natural spre a stabili între oameni o organizaţie politică aptă să asigure pacea în raporturile lor . Pentru ţelurile războiului mai multe grupuri gentilice se recunosc sub conducerea unui cap socotit cel mai tare şi mai valoros căruia i se încredinţează comanda supremă a întreprinderii ofensivei sau defensivei. Această autoritate supragentilică are la început un caracter militar temporar , adică relativ la o anumită întreprindere : dar care repede tinde a se transforma într-o autoritate civilă şi permanentă . “ 
        Capul militar devine şi se transformă în cap politic , legislativ , şi judecător ; aceasta pentru un complex de raţiuni “   . ( cercetate şi explicate de Spencer şi după el de Vanni ) .  Prima  : necesitate de a menţine pacea internă fără care n-ar fi cu putinţă o eficace acţiune externă : noua putere este întrebuinţată pentru a anula controversele şi a sprijini compoziţia , în dauna răzbunării care sfâşie grupurile .  A doua  : adaptarea psihologică la condiţia respectivă de suveran şi supuşi , care se produce atât la şefi cât şi la supuşii săi. În jurul şefilor militari curând se formează o castă sacerdotală care îi întăreşte puterea , înconjurându-l cu aureola divinităţii . În special faptul victoriei măreşte prestigiul şi-i îngăduie să-şi păstreze autoritatea şi chiar să numească un urmaş . 
        Cultul morţilor , de a căror influenţă oamenii se tem şi de aceea încearcă să le câştige favoarea face ca autoritatea şefului să se prelungească oarecum dincolo de viaţa lor şi uneori devine chiar mai mare după moarte . Pe lângă aceasta , odată cu încetarea războiului , utilitatea organizaţiei militare se păstrează pentru a asigura supunerea învinşilor şi strângerea tuturor roadelor învingerii şi pentru a preîntâmpina pericolele care după dezagregare ar putea să se prezinte din nou . La aceasta se mai adaugă şi-un argument de logică dawniană şi anume că grupurile care ştiu să suporte efectiv mai multă vreme o solidă disciplină militară , unitară au mai mare posibilitate de a rezista . 
        Sub influenţa tuturor acestor factori se formează o reuniune de grupuri care nu se mai întemeiază pe legătura de sânge ci are o NATURĂ ESENŢIALMENTE POLITICĂ . Din acest moment începe să se schiţeze statul : Avem un număr de indivizi destul de mare pentru a îngădui o distribuţie armonică şi organică a diferitelor activităţi şi funcţiuni sociale (elementul personal).
Descarca lucrare
  • Specificatii Lucrare Relatia Dintre Stat Si Drept :

    • Tema: Relatia Dintre Stat Si Drept
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 71 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 670 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 1 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: stat, drept, cult, cultura, influenta,