Nivelul ridicat al competitiilor pe plan european si  mondial, mobilizarea antrenorilor, sportivilor, şi celorlalti factori implicati direct in marea performanta au dus la obtinerea unor rezultate deosebite, reprezentand rodul unei activitati sustinute prin folosirea unor mijloace si metode eficiente pe baza dezvoltarii prealabile a calitatilor motrice în cadrul procesului de antrenament.

       Jocul modern de polo pe apa, caracterizat prin depunerea unor eforturi mari si cu intensitate crescuta atat in jocuri cat si în antrenamente a dus la acumularea unei experiente vaste in ceea ce priveste pregatirea jucatorilor de polo pe apa, sub toate aspectele implicate: fizic, tehnic, tactic, teoretic si psihologic. Ca o urmare fireasca s-a perfectionat tehnica de executie si procedeele tehnice, aparand in acelasi timp altele noi si originale, s-au inregistrat schimbari de ordin calitativ in tactica individuala si colectiva.

Aceasta lucrare reprezinta un studiu realizat de-a lungul unui an de pregatire la nivelul echipei de juniori a Clubului Dinamo Bucuresti, avand drept scop studierea metodelor si mijloacelor, dar si a etapelor de pregatire prin care au trecut de-a lungul anului competitional.

Sarcinile lucrarii au rolul de a contribui la imbunatatirea din punct de vedere metodic a procesului de pregatire, prin sistematizarea, programarea si parcurgerea cat mai eficienta a acestor etape de-a lungul intregului an competitional, ceea ce poate duce, desigur, la indeplinirea scopurilor si obiectivelor propuse.

       La baza elaborarii lucrarii de fata stau, pe langa documentarea si studierea manualeleor de specialitate si experienta mea de jucator de polo de performanta, precum si cea a primilor pasi in meseria de antrenor.

        Pentru realizarea acestui studiu am folosit urmatoarele metode de lucru:

• observarea modului de lucru si comportarii in timpul antrenamentelor si jocurilor atat a echipei cat si a componentilor ei in mod individual;

• discutii cu antrenorii si sportivii;

• intocmirea de fise individuale ale jucatorilor;

• studiul caietelor de antrenament;

• studiul materialului bibliografic;

• convorbirea;

• inregistrarea celor mai eficiente metode de antrenament;

• prelucrarea si analiza materialului;

• analiza rezultatului activitatii.

      Intreaga cercetare s-a realizat asupra echipei de juniori a Clubului Dinamo Bucuresti la bazinele din complexele sportive Lucian Grigorescu si Dinamo Bucuresti, in perioada septembrie 2003 – octombrie 2004.

  Prin pregatire fizica trebuie sa intelegem dezvoltarea capacitatilor si calitatilor motrice necesare in activitatea sportiva. Pe langa orientarea aplicativ-sportiva limitata, aceasta contribuie la cresterea capacitatii de munca a organismului si la cladirea acestuia.Jocul de polo pe apa prezinta mari cerinte fata de dezvoltarea fizica a poloistilor, fata de capacitatile lor functionale, de gradul de dobandire a multiplelor deprinderi motrice. Activitatea de joc complexa pe fondul unei continue deplasari, schimbul rapid de actiuni tactice, miscarile foarte bine coordonate in cazul executiei diferitelor procedee tehnice, sunt de neconceput fara dezvoltarea unor astfel de calitati motrice cum ar fi: rapiditate, rezistenta, forta, iscusinta, maleabilitatea si mobilitatea articulatiilor.

  Pregatirea fizica sta la baza antrenamentului sportiv, avand drept scop educarea diferitelor insusiri fizice care fac posibila specializarea ulterioara in disciplina sportiva aleasa.

       Prin pregatire fizica se urmareste hipertrofierea componentelor trofice ale performantei, respectiv ale calitatilor motrice: forta, viteza, detenta, indemanarea, rezistenta, supletea, etc; se pleaca de le premiza ca toate calitatile sunt dezvoltabile si educabile (in proportii diferite), urmarindu-se realizarea unor disponibilitati de performanta superioare pentru fiecare calitate motrica in parte, precum si insumate (integrate), conform caracteristicii efortului specific disciplinei respective.

        In functie de scopul urmarit, pregatirea fizica poate fi impartita in pregatire fizica generala si specifica.

      Pregatirea fizica generala  rezolva problema dezvoltarii multilaterale a jucatorului de polo. Pregatirea fizica specifica, componenta a pregatirii specifice, care face obiectul acestui studiu, este un proces de prelucrare selectiva a marilor functiuni si a motricitatii in concordanta cu caracteristicile efortului specific, corespunzator cerintelor performantei.

        Dicutand despre pregatirea fizica specifica la polo pe apa, trebuie precizata calitatea motrica dominanta si in corelatie cu aceasta, trebuie facuta caracterizarea efotului specific.Calitatea motrica dominanta este rezistenta in regim de forta, viteza si indemanare (de tehnica).Tinand cont de parametrii efortului (intensitate, volum, complexitate, procese metabolice de eliberare a energiei) si de corelatie a acestuia cu calitatea motrica dominanta, putem caracteriza efortul specific in polo pe apa ca fiind: 

• submaximal si maximal;

• variabil cu intreruperi;

• mixt (acord cu momente anaerobe);

• complex si diversificat in regimuri de calitati motrice si de factori ai performantei, respectiv: rezistenta in regim de forta, de viteza, de tenica, de conditii de lupta corporala si de tensiune psihica.

• antrenament in vedera maximalizarii performantei, separat pentru fiecare calitate motrica dominanta, fara a se pune accent pe rezistenta in regimul calitatii motrice respective;

• integrarea calitatilor motrice specifice maximalizate separat:

- indemanare (tehnica) in regim de viteza;

- viteza in regim de indemanare (de tehnica);

- forta in regim de tehnica si viteza, etc.

• dezvoltarea rezistentei in regimurile specifice fiecarei calitati motrice (volum de efort in regim de intensitate);

• dezvoltarea rezistentei specifice (rezistenta in regim de meci), respectiv volum de efort in intensitate si complexitate;

• asigurarea rezistentei specifice necesare competitiilor turneu (de exemplu, 5-6 meciuri in decurs de 3-4 zile).

    Intre etapele prezentate mai sus nu se poate trage o linie de demarcatie riguroasa, intre ele existand zone de interferenta in sensul ca etapa care succede incepe inainte de terminarea celei anterioare, iar etapa anterioara poate continua si dupa inceperea activitatii specifice de realizare a etapei urmatoare. Trebuie retinut ca pe parcursul realizarii unei etape, antrenamentul va include exercitii pentru mentinerea a ceea ce s-a achizitionat in etapele precedente.Astfel, exercitiile dinamice care au la baza miscarea cu rezistenta pot fi utilizate cu succes la imbunatatirea tuturor calitatilor motrice specifice implicate.

    Unul din principiile majore ale antrenamentulu si care intereseaza in mod direct in pregatirea specifica este specificitatea.Activitatea de antrenament trebuie sa fie specifica miscarilor corpului implicate in jocul de polo.Pregatirea fizica specifica pentru polo cuprinde de regula 90% antrenament de inot.Pentru ca un jucator sa inoate in sus si in jos are nevoie de o solida baza “aeroba” sau de rezistenta; cele mai specifice distante la antrenamentul de polo pentru rezistenta sunt intre 50 m si 200 m, cele care depasesc 400 m fiind lipsite de sens. Tot atat de esentiala ca baza aeroba este viteza sau “puterea aeroba” – lucrul muscular exploziv inainte de a interveni utilizarea oxigenului muscular. Cel mai bun antrenament in acest caz este sprintul de la 5 m la 30 m. Lucrul pentru cele doua tipuri de effort poate fi incorporat intr-o mare varietate de exercitii, cu perioade de odihna adecvate si care sa varieze ca durata si intensitate.

      Pregatirea de inot se poate desfasura individual sau cu toata echipa. Volumul si intensitatea sarcinilor folosite vor fi stabilite in concordanta cu gradul de antrenament al jucatorilor.

      De asemenea, continuarea intre cele patru procedee de baza craul, delfin, spate , bras sunt frecvent folosite in lectia de antrenament.

      O alta latura importanta a pregatirii fizice specifice o reprezinta lucrul picioarelor, prezent in majoritatea lectiilor de antrenament. Majoritatea jucatorilor include aici un numar mare de “circuite de picioare” (6-10 latimi de bazin cu “calcarea apei”in diferite directii si cu diferite intensitati, de asemenea cu mingea ce include sarituri din apa si sustinerea corpului in pozitie inalta).

      Aici trebuie amintit si antrenamentul portarilor care desi executa putine miscari de inot, efectueaza un volum mare de lucru cu picioarele (calcarea apei) si numeroare exercitii in poara avad la baza miscari dintr-o parte in alta. Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, inotul, lucrul cu picioarele si de asemenea manuirea mingiei prin introducerea ei in exercitii de tipul celor amintite (conducerea mingiei, voleybalare, schimbari de directie, variante de pase din miscare, etc.) sunt cele mai specifice si folositoare jucatorului de polo. Cele mai bune sunt exercitiile specifice care se apropie cel mai mult de situatiile frecvent aparute in jocul de polo, de asemenea cel cu intensitate mare si putine repetari sau intensitate mica si putine repetari.

Prin aceasta trebuie sa intelegem invatarea tehnicii de miscare si actiune, ce serveste ca mijloc de desfasurare a luptei sportive, si perfectionarea in acest domeniu. Nivelul de pregatire tehnica a fiecarui jucator si a echipei in intregime trebuie sa fie inalt, pentru ca sa asigure o aplicare lejera sigura a diferitelor procedee in orice situatie de joc. Tehnica actuala de polo pe apa se caracterizeaza prin diversitatea procedeelor, efectuate in conditii de deplasare rapida. De aceea, sportivii trebuie sa stie sa manevreze usor pe intregul teren, sa paseze mingea sau sa o arunce la poarta, atat de pe loc cat si si din miscare. Anumite procedee trebuie sa stim sa le folosim si in diferite combinatii.

Tehnica unui joc sportiv reprezinta ansamblul de deprinderi motrice specifice folosit in scopul practicarii cu eficienta maxima a jocului.

Procedeele tehnice (deprinderi tehnice) se refera in egala masura la manevrarea mingiei precum si la deplasarile specifice pe care le efectueaza jucatorii in vedera acestor manevrari.

Tehnica jocurilor sportive nu trebuie inteleasa ca ceva de sine statator, ci legata de procesul de joc, in interdependena cu tactica si calitatile motrice.

O regula generala, de baza, este ca tehnica sa fie simpla si accesibila. Fiecarui joc ii sunt proprii forme generale ale miscarilor necesare manevrarii obiectului de joc in raport cu sarcinile si reguluile jocului. Aceste forme sunt cunoscute in general sub denumirea de elemente tehnice si se refera la mecanismul de baza al miscarilor. In aceasta categorie intra, pentru polo pe apa, prinderea mingiei, aruncarea mingiei, concucerea mingiei, etc.

Procedeele tehnice reprezinta concretizarea si adaptarea elementelor de baza ale tehnicii la diferite situatii specifice aparute in joc; ele au un caracter concret – de executie. Sunt de doua feluri: simple si complexe.

Procedeele tehnice simple au un caracter invariabil, fiind executate in conditii aproape identice in ceea ce priveste pozitia initiala, executia propriu-zisa si pozitia finala. Ele sunt folosite mai rar in joc, si in general izolat de joc, in cadrul invatarii si perfectionarii lor.

Procedeele tehnice complexe isi pierd caracterul invariabil datorita situatiilor in plina schimbare in cadrul jocurilor. Aceste situatii impun variatii de ritm, intensitate si amplitudine, pozitii initiale dexechilibrate, inlantuiri de diverse procedee etc. Executarea unui procedeu tehnic in astfel de conditii este posibila datorita plasticitatii scoartei cerebrale.

Deci, in majoritatea cazurilor, in joc se uzeaza de procedee tehnice complexe, constand din procedee tehnice simple care, fara sa-si piarda structura, se executa in conditii diferite de viteza, forta, amplitudine, adaptandu-se continuu actiunii adversarilor si conditiilor concrete de joc.

Prin faptul ca tehnica are un caracter individual, datorat particularitatilor de ordin fizic si psihic ale jucatorului, poate aparea in executia unor procedee tehnice o nota personala mai accentuata. Aceasta nota personala, cunoscuta sub denumirea de stil tehnic se datoreaza particularitatilor jucatorului (tip de activitate nervoasa superioara, calitati motrice, morfologice etc). Insa , nu trebuie sa se stilul cu miscari incorecte si greseli aparute in executia unor procedee tehnice. Stilul presupune o forma si structura corecta a miscarii, carora li se adauga nota personala datorata particularitatilor individuale ale jucatorului.

Neglijarea dezvoltarii in paralel a principalelor forme ale solicitarilor motrice cu cele ale tehnicii poate da nastere unei discordante intre cunostintele de ordin tehnic si nivelul conditiei: tehnica defectuasa il impiedica pe sportiv sa-si puna potentialul fizic dezvoltat in atingerea unei performante superioare.

In disciplinele sportive colective, caracterizate prin contact direct, asa cum este si polo pe apa, tehnica influenteaza in mod prioritar solutionarea situatiilor complexe aparute in timpul jocului. Astfel, in viitor, intensificarea pregatirii tehnice va reprezenta una din posibilitatile de a obtine performante cat mai mari.

Situatia de joc, care se schimba necontenit in cursul luptei sportive, solicita din partea jucatorilor de polo pe apa alegerea si utilizarea rapida si dibace a procedeelor tehnice cele mai eficiente pentru momentul dat.

Prin tehnica in sport trebuie sa intelegem mijloacele rationale de efectuare a actiunilor motrice. In cadrul acestora toate miscarile sunt facute cu un scop anume; prin intermediul lor, sarcina motrica concreta se rezolva in modul cel mai rational si eficient, cu cele mai mici eforturi si pierderi de energie.

Structurile motrice rationale formate, ce se reunesc intr-un complex de miscari determinate, variaza mult in functie de situatia de joc, de particularitatile anatomice, psihice etc individuale ale diversilor sportivi. Tehnica nu ramane neschimbata, ea se inoieste continuu, variaza, insotind progresul in sport. In mare parte, jocul de polo pe apa, formarea de noi procedee tehnice sau modernizarea celor vechi se poate determina prin schimbarile aduse in mod sistematic regulamentului de joc.

In fiecare procedeu tehnic deosebim o baza, elementul determinant si detaliile.