1.1. Importanţa temei şi actualitatea
Acum, când ne aflăm in secolul XXI şi există mai mult de 30 de milioane de practicanţi doar in Statele Unite, exerciţiul de rezistenţă progresivă este cea mai bună metodă de care dispune omenirea în lupta continuă împotriva bolilor şi a îmbătrânirii.
Rezultatele uluitoare ale antrenamentelor de rezistenţă progresivă, ce au dus la dezvoltarea musculaturii şi a forţei au convins lumea prin faptul că sportul nostru, aşa cum îl ştim cu toţii reprezintă cea mai bună medicină preventivă în vindecarea şi stoparea numeroaselor boli.
Motto: ˝Dezvoltaţi-vă musculatura şi forţa iar frumuseţea şi sănătatea vor veni de la sine˝
Joe Weider.
În societatea de astăzi, preocupata de propriul aspect, se spune adesea despre culturism ca antrenament de rezistenţă progresivă că este numit şi antrenament de forţă.
Culturismul nu este numai o simplă disciplina sportivă, ci şi o teorie privită dintr-o perspectivă nouă, o ştiinţă particularizată a dezvoltării somatice a organismului uman.
Practicarea culturismului satisface indeplinirea comenzii sociale ce revine activităţilor de educaţie fizică şi sport, finalităţile şi obiectivele proprii domeniului fiind în strânsă corelaţie cu finalităţile şi obiectivele sistemului de educaţie fizică şi sport.
Exerciţiul fizic specific culturismului, valorificat extensiv de educaţia fizică şi intensiv de educaţia sportivă se detaşează prin particularităţile lui de exerciţiile fizice ale altor discipline.
Pentru omul modern supus sau sedus de sedentarismul profesional, agresat de factori poluanţi fizici şi psihici, cultivarea eforturilor fizice şi creşterea capacităţii de efort poate şi trebuie să reprezinte o şansă, o motivaţie şi o modalitate pentru ameliorarea calităţii vieţii.
Antrenamentul cu îngreuieri nu trebuie considerat un scop în sine, el trebuie perceput ca un mijloc natural de obţinere a sănătăţii fizice şi a echilibrului psihic, de menţinere şi perfecţionare a calităţilor fizice individuale şi de creştere a capacităţii de efort.
1.2. Scurt istoric al apariţiei culturismului
Culturismul nu a apărut ca noţiune şi ca disciplină distinctă dintr-o dată, acesta începând să se dezvolte în mometul când epoca modernă a deschis perspective noi sportului.
Astfel în a doua jumătate a secolului XIX în sistemele ce se impun figurează şi aşa numitul sistem ˝culturist˝, gimnastică de casă sau cultură fizică.
Sistemul a pornit de la ideea că viaţa sedentară provoacă alterări ale ţesuturilor, în special atrofii ale sistemului muscular cu consecinţe asupra principalelor funcţii ale organismului uman.
Doctorul Schreber din Leipzig în lucrarea sa ˝Sistemul gimnasticii medicale de casă˝ apărută in anul 1883 evidenţiază importanţa pe care o are sistemul osteo-muscular în asigurarea plasticităţii corpului.
Cu ajutorul „gimnasticii de casă”, ce evidenţiază efectuarea unor serii de exerciţii cu caracter analitic folosind haltere, gantere, sau un aparat din cauciuc care permite contracţii şi extinderi, se rezolvă atât problema dezvoltării armonioase a organelor interne cât şi buna lor funcţionare şi nu în ultimul rând prevenirea atrofiei musculare.
Acest sistem de cultură fizică a fost practicat şi propagat în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX de către Triat (1812-1881), atragând un număr mare de intelectuali.
Sistemul Triat, inspirat din sistemul Schreber, a fost popularizat de Edmond Desbonnet, care în anul 1886 a înfinţat la Paris un institut unde aveau loc atât conferinţe cât şi demonstraţii.
Un rol deosebit in propagarea metodei culturiste l-a avut Durlacher cunoscut sub numele de Luis Atilla , născut în anul 1844, care a impresionat prin dezvoltarea sa musculară, fiind denumit în anul 1887 „cel mai puternic om din Europa˝.
Dezvoltarea musculară a lui Atilla obţinută prin lucrul cu incărcături grele, a provocat senzaţii anticipând astfel baza metodologiei antrenamentului în culturism.
Sistemul culturist se răspandeşte cu rapiditate din Franţa şi Germania între ţările vorbitoare de limbă latină şi chiar in Rusia.
Printre pionierii culturismului trebuie să îi aminitim pe Gottfried Rosso, germanul Hans Steier , fraţii Artur Hermann şi Kurt, Anton Richa , francezul Luis Uni, poreclit Apollo, ruşii Ivan Podubnâi, Aleksandr Ivanovici Zass, Kraievschi, Palme din SUA.
Dar pentru ceea ce înseamnă ˝culturismul˝ de astăzi, un rol deosebit l-a avut medicul Frederich Müller, născut in Prusia în anul 1867. El este recunoscut ca părinte al culturismului sub pseudonimul de Eugene Sandow, deoarece el a inventat aparatul cu resort elastic din cauciuc sau sârma de oţel (sandow).
Statuia lui Sandow este una dintre cele mai râvnite trofee în marile concursuri de culturism, unul dintre acestea fiind Mr. Olympia.
Îndrumat iniţial de faimosul Luis Atilla, a fost primul practicant al exerciţiilor cu îngreuieri, care prin demonstraţii şi-a etalat şi dezvoltarea armonioasă a corpului.
Pentru răspândirea şi îmbunătăţirea metodei culturiste, contribuţii deosebite au avut atât danezul I. P. Müller prin lucrarea sa intitulată ˝Sistemul meu˝ precum şi germanul Hans Suren prin sistemul propriu numit ˝Gimnastica funcţionala˝.
În zilele noastre culturismul s-a impus definitiv. Din arsenalul culturismului se pot împrumuta exerciţii sistematizate pentru dezvoltarea grupelor musculare şi a forţei, principii şi metode de antrenament consacrate, rod al cercetării neobosite a unei echipe ştinţifice multidisciplinare (Heinandstein, Duraton, Hoffman, Karpovich, Paul Duley White), sarcina şi meritul de a le fi organizat şi descris revenindu-i lui Joe Weider în lucrarea ˝The Weider Sistem˝ in anul 1966.
În anul 1946 se înfinţează IFBB (International Federation of Body Builders), care se ocupă exclusiv de promovarea culturismului. Din acest moment s-a produs separarea definitivă pe plan organizatoric a culturismului de sportul haltere.
România s-a afiliat la aceasta federaţie în anul 1990. Mişcarea culturistă s-a dezvoltat mai ales după cel de-al doilea război mondial.
Dintre profesorii care au avut preocupări de cercetare ştinţifică in domeniu amintim pe mai vechii Lazăr Baroga, Dumitru Hâtru, A.V. Voicu, Szekely Lazlo, care împreună cu soţia sa au pus bazele culturismului modern în România dar şi pe mai tinerii Cristian Mihăilescu, Petre Ciorbă, Constantin Bebeşelea, Florin Preduchin, Cristian Dulgheru, Florin Uceanu.
În România la ora actuală culturismul este foarte mediatizat atât prin revistele de specialitate: Culturism, Flex, Muscle & Fitness, Hard Body cât şi prin emisiunile TV, dar şi în numeroasele concursuri naţionale cât şi internaţionale organizate anual.
CUPRINS
Cap.1. Introducere
1.1. Importanţa temei si actualitatea…………………………………..pag 5
1.2. Scurt istoric al apariţiei culturismului…………………………….pag 6
Cap.2. Importanţa sistemului Weider si a princiipilor lui in dezvoltarea si eficientizarea antrenamentelor de culturism
2.1. Specificitatea sistemului Weider……………………………………pag 9
2.2. Utilitatea principiilor in formarea capacităţii fizice……………… pag 11
Cap.3. Sistemul Weider
3.1. Principii Weider cu referire la planificarea ciclului de
antrenament……………………………………………………….….pag 17
3.2. Principii Weider cu referire la alcătuirea programului de antrenament…………………………………………………………....pag 18
3.3. Principii Weider cu referire la executarea fiecărui exerciţiu………………………………………………………………..pag 20
3.4. Clasificarea principiilor Weider in funcţie de stadiul de pregatire………………………………………………………………..pag 23
3.4.1. Principii Weider pentru incepători
3.4.2. Principii Weider pentru cei cu stadiu mediu de dezvoltare
3.4.3. Principii Weider pentru cei cu stadiu avansat de dezvoltare
Cap.4. Raţionalizarea şi individualizarea antrenamentelor in funcţie de obiective
4.1. Indicaţii metodice pentru buna desfăşurare a antrenamentelor de culturism…...……………………………………………………………pag 26
4.2. Programe de antrenament, metode şi exerciţii specifice antrenamentelor de forţă…………………..……………………………………………pag 28
4.3. Programe de antrenament, metode şi exerciţii specifice pentrudezvoltareamasei musculare…………………………………….pag 37
4.4. Programe de antrenament, metode şi exerciţii specifice pentru obţinerea calităţii musculare……………………………………….……………pag 45
4.5. Greşeli frecvente in antrenamentele culturiştilor………………….pag 49
Cap.5. Importanţa alimentaţiei în dezvoltarea forţei şi a masei musculare şi obţinerea calităţii musculare.
5.1. Principiul de bază in alimentaţia culturiştilor……………………..pag 54
5.2. Alimente indicate pentru meniul culturiştilor……………………..pag 55
5.3. principiile alimentare ale suplimentelor nutritive…………………pag 58
Cap.6. Concluzii şi propuneri
6.1. Concluzii…………………………………………………………..pag 60
6.2. Propuneri….……………………………………………………….pag 61
Anexe ………………………………………………………………………...pag 62
Bibliografie…………………………………………………………………..
