Etimologia numelui geografic Piteşti a preocupat o seamă de lingvişti români şi străini , antrenând în discuţii şi istoricii. Rădăcina acestui nume  se găseşte în mai multe derivate.

       Înainte de a examina  opiniile referitoare la originea cuvântului , trebuie să precizăm că , în mod evident , numele a aparţinut câmpiei şi apoi oraşului , numele de Argeş a aparţinut mai întâi râului şi apoi oraşului .

       Numele aşezărilor , apelor ,ocupaţiilor transmise din moşi-strămoşi pot constitui verigi preţioase , dovezi în sprijinul uneia sau alteia dintre ipotezele cu care cercetătorii istoriei unei regiuni operează în stabilirea adevărului.

        Analiza topicelor mai poate da indicaţii privind şi ocupaţiile de bază ale populaţiei unei regiuni.În regiunea Argeşului asemenea topice ar putea fi folosite pentru reconstituirea unor vechi drumuri păstoreşti , sau pentru a pune în evidenţă , la un moment dat , practicarea unei defrişări intense , a expansiunii agricole , a păstoritului.

     De exemplu “Drumul Mocanului” ,după informaţiile primite de la locuitorii comunelor Ştefăneşti şi Valea Mare , pornea din Ţara Bârsei , trecea prin Cereşti şi cobora spre Argeş.De-a lungul acestui drum este revelatoare frecvenţa topicului de mocan : Dealul Mocanului ( Comuna Valea Mare) , Drumul Mocanului (Comuna Ştefăneşti) . Mai sunt şi alte variante ale acestui drum , prelungite până la Dunăre , toate , posibil autentice dat fiind vechimea oieritului în Carpaţii Româneşti.

        Drumul Sării este atestat de topicul Calea Sării  (Comuna Tutana ) . Drumul Scoarţei (Comuna Bradu de Sus ) , topic foarte interesant întrucât atestă transportul cojii de stejar spre tăbăcăriile din Piteşti , unde a existat o veche tradiţie în materie de tananţi.

     Într-un studiu privind vechimea şi răspândirea numelor topice în “eşti”, pe meleagurile Argeşului , G.Giuglea şi G.Ţepelea se străduiesc să aducă dovezi noi în completarea datelor despre vechimea populării acestui teritoriu.

Încă din 1885 , D.M.Gaster atrăgea atenţia asupra numelor topice în “eşti” derivate “de la latino-greco “iscus” , “iscos”.

         Şi Sextil Puşcariu observă în  1940 că sufixul “eşti”este cel mai vechi fel de a numi aşezările la noi şi în consecinţă “o nouă dovadă a persistenţei românilor din vechime în regiunile acestea” ( Sextil Puşcariu , Lb. Română , vol.1 , Fundaţia pentru literatură şi artă , 1940 ).

        Alexandru Graur consideră sufixul “–esc”  ca fiind de origine tracă , deoarece atât grecescul “iscus” cât şi latinescul “iscos” formează numai diminutive.

         Greco-latin sau tracic , acest sufix este o formă veche , preslavă , a limbii române.

      I.Donat , consideră că ariile toponimiei vechi romăneşti corespund , în zona pe care o analizăm aici , cu aria de răspândire a aşezărilor moşneneşti situate în Platforma Getică şi în Subcarpaţi. 

        Documentar , topicul Argeş- extins la judeţ , râu , localitate –apare cu ocazia  războiului dintre Carol Robert şi Basarab Vodă , când regele ungur , într-o diplomă din 1336 , arată că vicecancelarul Tatamer venindu-i în ajutor îl ajunge “sub castro Argias”

       După Vladislav Vlaicu , Argeşul este pomenit adesea ca reşedinţă domnească , iar după Dan I , documentele privitoare la topicul Argeş apar mai des atât în limba slavă( Arghis ,Arghiş , Arghişi ) cât şi în latină ( Argiensiensi, Argeş , Argieş , Argyas , Ardgesch ); în documentele privind “socotele Sibiului” dintre anii 1494-1501 apar grafiile Argesch , Argiesch , iar în cele ale Braşovului din 1503-1545 Argisch , Argis , Argess.

        Despre râul Argeş se aminteşte din 1388 , când Mircea cel Bătrân , confirmă daniile făcute de boierul Stanciu Balcov “o bucată de ocină pe Argeş , împreună cu nişte vii”; în anii următori apare tot mai des cuvântul Argeş , în sens de judeţ , localitate , râu , cu ocazia unor danii domneşti , transferuri de terenuri , stabiliri de utilizări agricole.

        Între râurile României de la nord de Dunăre care curgeau prin Sciţia , Herodot aminteşte de râul Ordessos , adică Argeş. Varianta transmisă de Herodot pentru numele râului Argeş este , după cum a arătat V.Pârvan , o deformare soio-elenă a termenului Argesis , existent încă de mai înainte vreme în toponimia locală.

  Harta care reprezintă Dacia în epoca Burebista-Decebal , consemnează deja râul cu numele Argesis-Ordessos , pentru cursul mijlociu şi inferior , formă în care s-a păstrat  , probabil , tot timpul Daciei romane , după care a evoluat în forma pe care o avem azi.

S-a mai emis părerea că Argeşul ar deriva din cuvântul dac ,,arg,,(latinescul arcus) –arc , atribuit râului pentru numeroasele sale cotituri , cele mai pronunţate fiind la Piteşti , Comana ,şi Bodeşti.

Argedava , reşedinţa regilor daci Dromihete şi Burebista (Argedavnon –cum este pomenită în decretul din Dionysopolis) , înseamnă cetatea de pe Argeş(108). Elementul Arg – mai apare în toponimia tracă în Argamum (localitate din Sciţia Minoră ) iar dava reprezintă un element caracteristic regiunilor populate de geto-daci , în accepţia de ,,oraş , târg , cetate,,.

Localizarea Argedavei, pe baza similitudinii de nume, undeva pe râul Argeş , a fost făcută de V.Pârvan –Arge-sis ,Arge-dava;

Râu de dimensiuni mari , Argeşul apare în cele mai vechi hărţi pe care le cunoaştem ,ceea ce înseamnă că vadurile sale erau cunoscute , mai ales cele din bazinul inferior , unde s-a dezvoltat din timpuriu o intensă viaţă economică.Localizarea sa însă pe hărţile antichităţii şi evului mediu , a variat mult.De pildă , pe harta lui Ptolemeu , unde apar Transilvania , Carpaţii  şi Valahia , Argeşul este trasat fără să fie denumit , iar pe harta lui Laviniu Hulsios este trecut în 1630 , dar poartă numele de Dâmboviţa.

În harta lui Mercartor, greşeala referitoare la denumire se păstrează. Abia în 1696, pe mapamondul lui Guillaume de I’Isle reapare şi topicul Argeş (Argis), alături de Dâmboviţa. Pe harta stolnicului Cantacuzino, intitulată “Muntenia”, elementele cartografice capătă mai multă precizie şi deci apare figurat Argeşul.

De remarcat că, pe o hartă a lui A. Smith din anul 1869 intitulată: “Germania, Dacia şi Moesia” râul Argeş apare din nou cu dubla sa identitate: Argeş şi Ordessos.

     Oraşul Piteşti , reşedinţă a judeţului Argeş , este situat în partea centrală a acestuia şi ocupă o suprafaţă de 39 kmp.Este aşezat în partea central- sudică a României , între Carpaţii Meridionali şi Dunăre , în N-V Munteniei , la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei  , în punctul de intersecţie al paralelei de 4451’30” latitudine N cu meridianul de 2452’ longitudine E , la distanţă relativ egală faţă de Polul Nord şi Ecuator .

      Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizico şi economico-geografic şi influenţează în mare măsură funcţiile oraşului.

      Oraşul Piteşti este situat la o depărtare de 108 km de Bucureşti , în bazinul superior al râului Argeş , format într-o regiune naturală complexă , cu factorii pedo- climatici favorabili vieţii şi activităţii umane , la întretăierea unor vechi drumuri comerciale şi căi de comunicaţie care asigurau multiple şi permanente legături între câmpie , deal şi munte , între estul şi vestul Ţării Româneşti , între acestea şi Transilvania (prin culoarul Rucăr Bran şi defileul Oltului) , între N şi S Dunării , între Europa Centrală şi Peninsula Balcanică.

      Vatra oraşului s-a conturat şi apoi s-a extins în zona din dreapta râului Argeş , pe terasele şi pantele vestice şi pe terenurile din luncă.Amplasarea localităţii pe terasele şi malurile Argeşului , conferă Piteştului o notă specifică , o anumită personalitate şi un pitoresc deosebit.

        Intravilanul este orientat longitudinal , de la NV spre SE pe o distanţă de cca 12 km între Piteşti N-Bascov şi Piteşti S –Prundu.

        Oraşul Piteşti se extinde până la următoarele localităţi :

-Bascov - comună suburbană (N-NV)

-Budeasa (N-NS)

-Măracineni (NE)

-Ştefăneşti (E-SE)

-Bradu (S-SV)

-Albota (SV)

-Moşoaia (V)

-Băbana (V-NV) , iar ca vecini sunt judeţele Sibiu şi Braşov în partea N-ică,judeţul Teleorman în S, judeţele Vâlcea şi Olt în V, iar în partea E-ică judeţele Prahova şi Dâmboviţa.

      Poziţia geografică a oraşului îşi pune amprenta în mare măsură asupra celorlalte componente ale cadrului fizic şi economico-geografic.

         Astfel , Piteştiul este situat în Câmpia Înaltă a Piteştiului, o câmpie de acumulare fluvio-lacustră, cuaternară.

Geologic , zona oraşului Piteşti are ca fundament platforma moessică, alcătuită din pietrişuri , nisipuri , argile , depozite loessoide.

         În acest ecosistem urban predomină vegetaţia caracteristică dealurilor din Piemontul Getic.

     Poziţia sa geografică, la întretăierea drumurilor principale care traversau cele 4 provincii româneşti-Muntenia, Moldova, Transilvania, Dobrogea-şi la 100km de Bucureşti, a avut o importanţă deosebită pentru destinul oraşului, care a fost permanent un important nod comercial, iar în prezent un important centru industrial şi economic al României.

     În concluzie , poziţia geografică matematică reprezintă un parametru de maximă orientare pentru a înţelege condiţiile geografice în care este situat ecosistemul uman Piteşti.Deci, enunţarea coordonatelor geografice(matematice) pentru oraşul Piteşti cu 44 51 33 latitudine N-ică cu meridianul de 24 52 longitudine estică , înseamnă o climă temperat – continentală, la limita dintre Piemontul Getic şi Câmpia Română în zona de tranziţie numită Câmpia Înaltă a Piteştilor, la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei , o interferenţă a vegetaţiei de pădure colinară, vegetaţie de silvostepă iar ca tip azonal vegetaţia de luncă, o întrepătrundere a elementelor de floră montană cu cele de câmpie,o utilizare a terenurilor predominant agricolă, cu o densitate medie a populaţiei peste media pe ţară,deci un areal de concentrare , de polarizare între câmpie şi deal.