Micile afaceri si intreprinzatorii
I. 1. I.M.M. - definire si sfera de cuprindere
I.M.M. au cunoscut o amploare deosebita in ultimele doua decenii. Ele au contribuit la dezvoltarea statelor industrializate si la dobandirea prosperitatii unor tari din sud-estul Asiei.
Peter Drucker afirma ca micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice.
I.M.M. contribuie intr-o mare masura la realizarea unor obiective fun-damentale ale economiei, creeaza noi locuri de munca si absorb o mare parte din forta de munca disponibilizata periodic de marea industrie.
Nu exista o definitie unanim acceptata a micilor afaceri, desi acest fapt nu are numai o importanta teoretica, ci si una practica.
In SUA, legea imputerniceste Administratia Micilor Afaceri (S.B.A.) sa stabilesca standarde de marimi pentru numarul salariatilor si volumul vanzarilor, pe domenii de activitate (servicii: 8 milioane $; comert cu amanuntul; 7.5 milioane $; comert cu ridicata: 22 milioane $; constructii: 9.5 milioane $; industrie prelucratoare: 1500 salariati).
In Germania, standardele sunt unice: 500 salariati si o cifra de afaceri de maxim 100 milioane marci anual.
In general, I.M.M. reprezinta o activitate condusa de propria persoana si se caracterizeaza printr-un grad ridicat de personalizare, arie restransa de operare, marime redusa in cadrul industriei, dependenta fata de sursa interna de capital ce-i finanteaza cresterea.
In tarile Pietei Comune, I.M.M. se pot defini avand in vedere numarul de salariati si cifra de afaceri, astfel:
- microintreprinderi, cu un numar de 1 - 9 salariati;
- intreprinderi mici, cu un numar de 10 - 99 salariati;
- intreprinderi mijlocii, cu un numar de 100 - 499 salariati;
Cifra de afaceri anuala pentru cele 3 categorii este cuprinsa intre 100 mii ECU si 20 milioane ECU.
In literatura de specialitate romaneasca, I.M.M. sunt definite in functie de numarul de angajati si cifra de afaceri astfel:
- un numar de 5 - 25 angajati pentru intreprinderea mica;
- un numar de 26 - 200 angajati pentru intreprinderea mijlocie;
- o cifra de afaceri anuala intre 10 milioane si 2 miliarde lei, pentru ambele categorii;
Aria de raspandire a I.M.M. este foarte larga.
I.M.M. se intalnesc in domeniul industriei, constructiilor, turismului si serviciilor cu valoare adaugata, transporturi, comert, finante-asigurari, cercetare-dezvoltare.
I.M.M. ofera servicii specializate. Referitor la comertul cu amanuntul, se ofera marfuri in mod direct consumatorului. In cadrul comertului cu ridicata se foloseste capitalul pentru a cumpara produse finite de la industria prelucratoare si apoi se revand comerciantilor cu amanuntul sau utilizato-rilor industriali. In industria prelucratoare se achizitioneaza materii prime si componente pentru a se fabrica produse finite. Deoarece costurile de prelucrare sunt ridicate, iar riscurile mari, destul de putini intreprinzatori initiaza o astfel de afacere fara a avea un sprijin din partea unor investitori puternici.
I. 2. Intreprinzatorul
Sintetizand conceptiile referitoare la intreprinzator, se poate spune ca au existat mai multe tendinte:
O prima conceptie pune accent pe calitatile personale ale intreprinza-torului. Pentru a fi sigur de reusita, intreprinzatorul trebuie sa fie in acelasi timp un cuceritor, un organizator si un negociator. El trebuie sa posede:
* vivacitate de spirit, adica o judecata rapida, o gandire perseverenta, distingerea elementelor esentiale si identificarea momentului favorabil;
* inteligenta, respectiv cunoasterea oamenilor, o imagine constructiva, idei si proiecte de activitate, perspicacitate, aprecierea corespunzatoare a colaboratorilor, suplete si forta sugestiva.
Intreprinzatorul este persoana care realizeaza combinatii noi, fiind adeptul schimbarilor economice pe care le face numai ca rezultat al inovarii.
Intreprinzatorul identifica mai intai nevoia si apoi combina manopera, materialele si capitalul necesare pentru a satisface aceasta nevoie. El este considerat ca promotorul schimbarilor pe care le considera ca ceva obisnuit.
In general, intreprinzatorii nu fac ei insisi schimbarile, ci le cerceteaza si exploateaza ca pe o ocazie favorabila.
O alta conceptie pune accent pe motivarea individuala a intreprinzatorului. Din aceasta perspectiva, mobilurile individuale constituie un element esential al actului de a intreprinde.
Evolutia conceptului de intreprinzator a fost puternic influentata de principiile si tehnicile managementului, fiind in stransa interdependenta cu calitatile personale ale celui care doreste sa detina o afacere si cu mediul sau social.
Intreprinzatorul este persoana care initiaza sau preia o afacere, asumandu-si anumite riscuri pe care cei mai multi oameni obisnuiti nu ar face-o.
Specialista americana Jean Marie Toulouse arata ca intreprinzatorul este o persoana care creeaza o noua intreprindere.
In determinarea caracteristicilor intreprinzatorului, ea porneste de la tripla determinare a activitatilor intreprenoriale:
a) determinarea sociologica - prin sistemul de valori al persoanelor implicate (de la valori de tip individualist la cele de grup);
b) determinare psihologica - gradul de implicare a oamenilor (implicare puternica sau redusa);
c) determinare operationala sau pragmatica - prin aceasta se face distinctia intre activitatile care vizeaza creearea unei organizatii si dezvoltarea acesteia.
In cadrul acestora, cea mai importanta este dimensiunea psihologica.
Un intreprinzator este o persoana cu initiativa, raspunzand cerintelor de piata; el isi evalueaza corect resursele, capacitatile si calitatile, in contextul dinamicii mediului intern si international.
I. 2. 1. Trasaturile intreprinzatorului eficace
Nu exista o descriere perfecta care sa se potriveasca tuturor intreprinzatorilor. Multi intreprinzatori de succes au trasaturi similare datorita carora au obtinut realizari deosebite. Dintre aceste trasaturi, cele mai importante sunt:
1. COMPETENTA PROFESIONALA
Exista multi oameni care ar dori sa initieze o afacere, insa putini o si fac. Unul dintre motive este slaba corespondenta dintre si fapte. Un alt motiv ar putea fi lipsa competentei aspiratiilor. Intreprinzatorii de succes sunt, de regula, foarte competenti in domeniul lor de activitate, datorita experientei anterioare. Uneori sunt necesari multi ani pentru a deveni competent.
2. DORINTA DE A-SI ASUMA RESPONSABILITATEA
Intreprinzatorii simt o responsabiolitate personala pentru afacerea in care sunt implicati. O data angajati intr-o actiune, nu o vor abandona. Perspectiva unui esec ii ingrijoreaza. Prefera sa controleze resursele de care dispun si sa le foloseasca pe acelea care duc la realizarea obiectivelor pe care si le-au propus.Nu isi inceteaza cautarile pana nu si-au indeplinit scopurile.
3. PREFERINTA PENTRU RISC MODERAT
Intreprinzatorii sunt considerati aventurieri, dar ei nu isi asuma riscurile care ating limita maxima, ci incearca sa calculeze, sa determine riscul unei actiuni. Ei prefera un risc moderat, suficient de ridicat pentru a fi tentant, dar cu sperante rezonabile, concrete, de castig. Cunoscandu-si stilurile manageriale, atitudinea lor este de un realism agresiv. Scopul poate fi ambi-tios in limitele altor perceptii, insa ei il analizeaza, in mod obisnuit, prin pris-ma perceptiilor lor si-l pot considera rezonabil si de atins.
4. INCREDEREA IN SUCCESUL PERSONAL
Intreprinzatorii au incredere in ei insisi deoarece se bazeaza pe experienta capatat anterior si care le este de mare folos in luarea deciziilor. Ei sunt convinsi ca au capacitatea necesara de a reusi in afaceri. Isi croiesc propriul lor drum, nefiind impiedicati de lipsa unor sabloane sau modele si, adesea, folosesc orice sansa pentru a-si realiza obiectivele.
5.ALEGEREA MOMENTULUI OPORTUN
Intreprinzatorii analizeaza cu multa atentie toate situatiile nou aparute pentru a alege momentul oportun pentru afacerea lor. Pentru ca sunt foarte realisti, ei anticipeaza si planifica atent actiunile care duc la realizarea sco-pului propus. In concretizarea unor posibilitati noi, ei nu sunt coplesiti de aspectele negative, ci dimpotriva, cauta sa gaseasca mijloacele si caile exte-rioare cu ajutorul carora sa depaseasca obstacolele. Adesea aduc metode noi pentru depasirea acestor situatii.
6.RIGUROZITATEA
Intreprinzatorii sunt realisti atat in privinta propriilor lor persoane, cat si asupra rezultatelor pe care le asteapta. Ei sunt mai putin sentimentali in ceea ce priveste problemele care-i preocupa. Cand au nevoie de asistenta apeleaza la specialisti, impunand o atitudine concurentiala propriilor afaceri.
7.DORINTA UNOR REZULTATE IMEDIATE
Intreprinzatorii doresc o reluare imediata a performantelor lor. Ei doresc sa-si verifice modul in care lucreaza pentru a cunoaste precis momentul in care vor aparea rezultatele. Efortul pe care-l depun pentru realizarea obiectivelor este deosebit, pentru ca nimic nu le da o mai mare satisfactie decat succesul in afaceri.
8.PUTERE RIDICATA DE MUNCA
Intreprinzatorii au o putere mai mare de munca decat persoanele obisnuite. De cele mai multe ori, programul de lucru e mai lung de 8 ore; in afaceri se lucreaza 6 -7 zile/ saptamana, fara concediu de odihna. Un aseme-nea efort nu-i pot face fata decat persoanele deosebit de rezistente la efort, cu un potential energetic ridicat.
9.ABILITATE ORGANIZATORICA
Intreprinzatorii realizeaza mereu combinatii noi ale factorilor de pro-ductie pentru a-si realiza obiectivele. Ei stiu sa formeze echipele de munca corespunzatoare mergand pana la aparitia unui sentiment de identificare a salariatilor cu firma.
10.ATITUDINE ECHILIBRATA FATA DE RESURSELE FINANCIARE
Resursa financiara reprezinta un simbol al realizarilor, fiind adevarata forta calauzitoare in afaceri. Banii arata daca afacerea este eficienta.
11.ORIENTARE SPRE VIITOR
Desi intreprinzatorii au grija sa priveasca spre prezent, o mare parte a gandirii lor este indreptata spre viitor. Ei isi planifica afacerile in modul in care ar dori sa reuseasca, apoi muncesc din greu pentru a-si realiza aces-te proiecte. Ei actioneaza pentru definirea precisa a obiectivelor si, de multe ori, castiga apeland la propria experienta si la stilul personal de conducere. Aceasta calitate de a munci pentru ca dorinta obiectiva sa devina realitate este considerata a fi esenta managementului proactiv si este socotita a fi principalul factor de succes in micile afaceri.
