Dobanda este analizata in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, ca reprezintand :
plata pentru o suma imprumutata (Guitton Henri, Economie politique )
recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp (Keynes, Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor )
partea din plusvaloare incasata de creditor ( persoana fizica sau juridica ) de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat (Kiritescu, Moneda. Mica enciclopedie )
pretul pe care oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana vor castiga banii cu care sa cumpere resursele
o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor" (Heyne, Modul economic de gandire )
Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Rolul capitalului in activitatea economica este acela de a contribui la sporirea productiei, la cresterea productivitatii, indiferent ca provine din resurse proprii sau imprumutate.
In aceasta acceptiune, dobanda este "un excedent, ce revine sub forma de venit oricarui posesor a unui capital antrenat intr-o activitate economica" (Economie Politica - Note de curs ), este "pretul specific platit pentru orice capital care constituie o alta categorie de factori de productie" (Samuelson, L'Economique ).
Dobanda este recompensa ce revine posesorului de capital pentru aportul adus la productie; ea este "pretul pentru a pune economia in serviciul investitiei" (Andre Page, Economie politique).
Daca pentru resursele imprumutate se considera justificata dobanda, atunci, gandind economic, ea se cuvine si resurselor proprii folosite in calitate de capital. Nici un posesor de economii nu si le-ar utiliza pentru investitii proprii daca n-ar spera sa obtina un echivalent cu dobanda pietei.
Tocmai speranta obtinerii unui venit din utilizarea capitalului il determina sa economiseasca si sa investeasca. Venitul cuvenit posesorului capitalului, la nivelul dobanzii pietei, se justifica prin faptul ca, prin utilizarea capitalului in prezent, are loc sporirea productiei, cresterea productivitatii si castigurilor viitoare.
Dobanda nu este, deci, o caracteristica doar a capitalului imprumutat, ci a oricarui capital, prin a carui folosire sporesc resursele viitoare. Daca posesorul capitalului este si intreprinzator, el va insusi in mod direct, din vanzarea marfurilor, remuneratia capitalului echivalenta cu dobanda pietei ca parte a profitului normal, minimum sau necesar; daca el il da cu imprumut, va primi dobanda, ca venit indirect, printr-un act de imprumut, de la debitor.
Pentru debitor, dobanda este un cost, o plata inclusa in costul de productie. El plateste dobanda pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor, care este mai de pret decat stapanirea viitoare a acelorasi resurse.
Atata timp cat oamenii cred ca isi pot spori productivitatea in viitor, prin intrarea, in prezent, in stapanirea resurselor si crearea de capital din ele, vor fi dispusi sa plateasca o prima pentru a obtine resursele acum, in loc sa astepte pana le vor castiga.
Dupa unii economisti, dobanda se descompune in urmatoarele componente:
prima de risc, care constituie o compensatie a riscului la care se estimeaza sa fie expus platitorul, majorandu-se in functie de nivelul de insecuritate al operatiunii;
costurile gestionarii, adesea suportate de imprumutator pentru a controla solvabilitatea
dobanda pura, ceea ce ramane din dobanda bruta (totala) dupa scaderea primei de risc si a costurilor gestionarii
Rata dobanzii
Este pretul platit pentru a dispune timp de un an de 100 unitati monetare. Ea reprezinta raportul procentual dintre marimea absoluta a dobanzii anuale platite si creditul acordat
Marimea dobanzii totale este direct proportionala cu marimea creditului acordat, durata lui in ani si rata dobanzii.Marimea dobanzii se stabileste pe piata in functie de cererea si oferta de capital, si depinde de o serie de factori economici si politici, cum ar fi marimea procesului inflationist.
Din cauza acestui proces, s-a trecut de la dobanda fixa, la dobanda variabila, care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de evolutia dobanzii pe piata. In felul acesta creditorul se apara de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobanzi neschimbate la acordarea creditului intr-o perioada de ascensiune a dobanzii.
Datorita inflatiei vom intalni rata nominala a dobanzii (dobanda cuvenita prin contractul de credit) si rata reala a dobanzii reale.
In conditiile in care, de exemplu, rata nominala a dobanzii este de 50 %, iar rata inflatiei este de 40%, rata dobanzii reale va reprezenta 7,14 % (dobanda reala pozitiva), ceea ce inseamna ca se recupereaza puterea de cumparare a capitalului angajat si o suma ce reprezinta dobanda reala, de dimensiuni mult diminuate, in raport de nivelul nominal.
Dimpotriva, in cazul in care rata nominala a dobanzii este de 50%, iar rata inflatiei este de 80%, rata dobanzii reale va reprezenta - 16,66% (sau altfel spus dobanda reala negativa de 16,66%) , ceea ce evidentiaza nu numai lipsa oricarui profit pe seama acestei operatiuni, dar si o pierdere substantiala din puterea de cumparare a capitalului avansat.
Incepand din 1 ianuarie 1999 de Uniunea Europeana adopta moneda unica euro in 12 tari membre, stabilindu-se propriile sale repere pe piata interbancara de capital si piata financiara : Euribor si Eonia.
Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este rata interbancara a depozitelelor la termen in euro oferita de o banca altei banci si este publicata la 11.00 a.m. CET cu data spot( T+2), fiind publicata pentru prima data la 30 Decembrie 1998.
Aceasta rata este sustinuta de catre FBE (European Bankinking Federation) si reprezinta ratele a 4500 de banci in 24 de state membre ale UE, Irlanda, Norvegia, Suedia si ACI (Financial Market Association).
Stabilirea ratei Euribor se face pe criterii si studii de piata ale bancilor de prim rang indreptate catre produse de creditare selectate astfel incat sa se asigure ca diversitatea pietei monetare este reflectata adecvat, Euribor devenind un reper eficient si reprezentativ in acest sens.Reuters (Moneyline Telerate) a devenit responsabil pentru formarea si publicarea sa.
Eonia (Euro OverNight Index Average) este rata efectiva overnight formata ca medie a imprumuturilor tranzactionate peste noapte pe piata interbancara de catre bancile din zona euro.Se formeaza de catre Banca Centrala Europeana iar bancile care contribuie sunt aceleasi care stabilesc rata Euribor
Ambele rate se folosesc pentru numeroase tranzactii pe piata derivativelor.In scopul promovarii eficiente a produselor expuse riscului de credit, banca aplica proceduri, standarde de generare, autorizare, monitorizare a afacerilor, clasificare a acestora si a imprumutatilor bazate pe principiile elaborate de Comitetul Basel II, tinind cont de realitatile pietei de moment, evolutiile careia cer interveniri si modificari.
Riscul de rata a dobanzii este riscul evolutiilor nefavorabile ale rezultatelor ca urmarea a modificarilor ratelor.Riscul de rata este rezultatul a doi factori: pozitia ratei reprezentata de diferite linii de bilant afectate de miscarile de pe piata si de incertitudine privind marja dobanzii.
Aceasta din urma creste cu volatilitatea ratei pe de o parte, si cu expunerea la riscul de rata, pe de alta parte.
Instrumentul clasic de masurare a pozitiei ratei este gap-ul ratei , diferenta dintre activele si pasivele care variaza pe o anumita perioada .
Din punct de vedere al riscului de rata distinctia care conteaza este «sigura-nesigura « pe o perioada data curenta sau viitoare. Fluctuaţia ratelor de dobândă a făcut ca riscurile asociate să capete o importanţă din ce în ce mai mare pentru operatorii economici.
Fluctuaţia ratelor de dobândă se măsoară luând în considerare câteva criterii cum ar fi: tendinţa fundamentală de creştere sau scădere a ratelor de dobândă, volatilitatea (amplitudinea valorilor in jurul valorii medii) sau viteza (variaţia dobânzilor într-un timp determinat).
În ultimile doua decenii contractele futures pe rata dobanzii au devenit extrem de atractive in contextul amplificarii operatiunilor pe pietele bancare şi financiare şi a volatilitatii dabanzilor bancare şi implicit a celor asociate titlurilor financiare din categoria instrumentelor monetare şi a celor de capital.
Fiecare tranzactie efectuata in cadrul unei banci afecteaza profilul riscului de rata a dobanzii.Institutiile bancare difera prin modul si nivelul in care isi doresc asumarea risului de rata a dobanzii, incercand sa isi minimizeze expunerea la risc.
Procesele si sistemele prin care o banca isi identifica si masoara riscul de rata a dobanzii trebuie sa se apropie de natura si complexitatea operatiunlor efectuate, sisteme ce pot veni cu informatii adecvate ptr ca aceasta sa isi reduca expunerea la risc.Pentru a gasi masurile de acoperire potrivite, managementul bancar trebuie sa identifice sursele majore si sa ia in considerare natura mixului de politici si activitati.
Basel II este abrevierea de la “Noul Acord Basel II privind Capitalul”.Aceasta intelegere internationala defineste regulile adoptate de catre banci in vederea pregatirii schimbarii mediului legislativ.
Aceste reguli sunt facute pentru limitarea posibilitatii aparitiei unei alte crize bancare internationale prin asigurarea unui cuantum al capitalului fiecarei banci in masura sa sustina activitatile cu un grad mare de risc al acestora.
Comitetul Basel pentru supraveghere bancara a fost infiinţat la sfârşitul anului 1974 sub auspiciile Băncii Reglementelor Internaţionale iar scopul sau principal este asigurarea stabilităţii financiare şi monetare în principalale 10 ţări cele mai dezvoltate :
Obiective:
stabilirea unei reglementări privind capitalul minim al băncilor necesar acoperirii riscurilor
îmbunătăţirea calităţii managementului riscului
Comitetul de la Basel privind supravegherea bancara a emis in septembrie 1997 o lista de 13 principii privind metodele de acoperire a riscului de rata a dobanzii, principii cu aplicabilitate generala referitoare la procesul de management al riscului ce include deasemenea dezvoltarea strategiei de piata, controlul intern si adecvarea activelor si pasivelor.
Abordarea specifica aleasa de fiecare banca pentru monitorizarea riscului de rata a dobanzii depinde de o serie de factori si tehnici precum si de auditul extern privind prudentialitatea bancara.
