Diagnosticul rentabilităţii şi al riscului unei societăţi comerciale ocupă locul central în cadrul analizelor financiare efectuate atât de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii de specialitate. Diagnosticul este precedat de analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactie şi strategice adoptate de întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar (al rentabilităţii şi riscului) nu pot fi separate ; diagnosticul nu se poate realiza fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o fază de sinteză şi de interpretare, adică de diagnostic.
Diagnosticul financiar are ca scop să aprecieze starea financiară a întreprinderii, evidenţiind totodată şi punctele forte, respectiv slabe din perspectiva situaţiei financiare a firmei rezultă pe baza punctelor de detaliu al studiului.
În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaţii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaţi din afara acesteia.
Când problema diagnosticului este pusă din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.
Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali, organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte întreprinderi).
Situaţia patrimoniului şi situaţia fianciară
Evoluţia vânzărilor ne arată dacă întreprinderea este în dezvoltare sau în declin, în funcţie de tendinţa cifrei de afaceri. Cifra de afaceri este un indicator al activităţii de comercializare care exprimă nivelul vânzărilor de bunuri, lucrări şi servicii care formează obiectul de activitate al întreprinderii.
Evoluţia cifrei de afaceri se urmăreşte cu ajutorul indicelui cifrei de afaceri .
Rata de gestiune a furnizorilor
Rata de gestiune a furnizorilor ne arată în câte zile întreprinderea îşi achită obligaţiile sale faţă de furnizori. Rata de gestiune a furnizorilor exprimă creditul-furnizor primit de întreprindere, adică durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziţionate de la furnizori.
Creditul-furnizori asigură o parte importantă din finanţarea procesului de exploatare. Din acest punct de vedere pe întreprindere o avantajează un nivel ridicat al creditului-furnizori dar fără ca acest lucru să afecteze raporturile cu aceştia sau altfel spus duratele medii de achitare să fie comparabile cu cele contractuale.
Nivelul ratelor de gestiune care asigură o stare normală a gestiunii datoriilor faţă de furnizori , este de cel piţin 12 rotaţii , care corespund unei durate medii de plată a facturilor de 30 de zile.
Punctele forte ale întreprinderii:
-tendinţa crescătoare a cifrei de afaceri şi a valorii adăugate din ultimul an poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere.
-valoarea adăugată datorită creşterii în acelaşi ritm cu cifra de afaceri poate fi considerat un punct forte pentru întreprindere
-rata activelor imobilizate în total activ este mare ajungând până la aproape 60% din total activ, ceea ce poate fi considerat normal la o întreprindere industrială unde halele de producţie şi utilajele au o proporţie în creştere.
- rata imobilizărilor corporale în total active imobilizate este de aproape 90% şi având în vedere că este o întreprindere cu activitate de producţie, acest lucru este normal
-tendinţa ratei stabilităţii financiare este una oscilantă ea crescând în 2005 faţă de 2004 şi se menţine în 2006
-având în vedere faptul că pe întreaga perioadă monitorizată indicatorul ratei stabilităţii financiare are o valoare mai mare decât minimul de 50% acceptabil pentru o firmă industrială, se poate considera că acest indicator este un punct forte .
-rata datoriilor curente este în scădere în perioada 2005 faţă de 2004 lucru care poate fi considerat un punct favorabil pentru întreprindere iar această valoare se menţine şi în anul 2006.
CUPRINS:
CAP.I Prezentarea generală a societăţii pag.3
1.1. Elemente de identificare
1.2. Obiectul de activitate
1.3. Scurt istoric
1.4. Organizarea internă
1.5. Poziţia ocupată pe piaţă
1.6. Relaţile cu clienţii şi furnizorii
1.7. Concurenţii societăţii
1.8. Promovarea produselor
CAP.II Diagnostic financiar pag.10
2.1. Situaţia patrimoniului şi situaţia financiară
2.2. Indicatorii de rezultate
2.3. Structura patrimoniului
2.4. Echilibrul financiar
2.4.1. Echilibrul financiar pe termen lung
2.4.2. Echilibrul financiar pe termen scurt
2.5. Bonitatea financiară
2.5.1. Lichiditatea
2.5.2. Solvabilitatea
2.6. Rata de profitabilitate
2.6.1. Analiza ratei de profitabilitate globală
2.6.2. Analiza ratei de profitabilitate a exploatarii
2.6.3. Analiza ratei de profitabilitate comercială
2.7. Ratele de gestiune
2.7.1.Rata de gestiune a clienţilor
2.7.2. Rata de gestiune a stocurilor
2.7.3. Rata de gestiune a furnizorilor
2.8. Concluzii privind diagnosticul
CAP. III. Previziunea situaţiei financiră pag.44
3.1.Rolul, scopul, obiectivele şi utilitatea practică a previziunii
3.2. Previzionarea situaţiei financiare pe seama cifrei de afaceri
3.3. Estimarea elementelor conturilor de rezultate
3.4. Estimarea elementelor patrimoniale
3.5. Analiza situaţiilor financiare estimate
3.6. Concluzii
