SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
I. 1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice
Noţinea de cheltuială publică este utilizată cu mai multe semnificaţii, având deci, mai multe sensuri.
Conform Legii 500 privind finanţele publice, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 13 august 2002, cheltuieli bugetare - sumele aprobate in bugetele prevazute la art. 1 alin. (2), in limitele si potrivit destinatiilor stabilite prin bugetele respective.
În abordarea şi interpretarea cheltuielilor publice, se remarcă două tendinţe ce se încadrează în viziunea clasică, respectiv în cea modernă a finanţelor.
În accepţiunea clasică, cheltuiala publică era definită şi interpretată ca o consumaţie de resurse şi de produs naţional, identificând cheltuielile publice ca un consum definitive de produs intern brut.
Această interpretare se bazează pe rolul atribuit statului de consummator de resurse naţionale faţă de produs naţional, chiar faţă de societate.
În viziunea modernă, cheltuiala publică este definită prin prisma transferului de valori, considerându-se a fi un process de redistribuire şi orientare a resurselor spre asigurarea de utilităţi sociale, spre dezvoltare economică şi socială etc.
Noţiunea de cheltuială publică semnifică plăţile legate de funcţionarea instituţiilor, a întreprinderilor publice, vizând, de regulă, satisfacerea necesităţilor unei colectivităţi mare de oameni.
Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectuează de la bugetul statului, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat, institţiilor publice, etc. pentru acţiunile social-culturale, dezvoltarea economico-socială, organele statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independenţei naţionale, private în unitatea şi interdependenţa lor .
Cheltuielile publice reprezintă modalităţile de repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti a prelevărilor (preluărilor) din veniturile societăţii în vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societăţii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a făcut în ordinea strictă prevăzută de Legea: bugetului anual).
Prin cheltuieli publice, statul acoperă necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.
Cheltuielile publice se materializează în plăţi efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în domeniul militar, acţiuni economice, etc.
Intr-o viziune tradiţională a finanţelor publice, cheltuiala publică are o situaţie paradoxală: pe de o parte, i se conferă o importanţă hotarîtoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile şi apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de altă parte însă, în viziunea tradiţională asupra finanţelor publice nu se regăsesc preocupări privind natura cheltuielii publice şi influenţa acesteia în viaţa social-economică. În concepţia modernă asupra finanţelor publice, cheltuiala publică este cercetată şi apreciată în primul rând prin prisma naturii sale; ceea ce contează nu este atât mărimea ei, cât mai ales efectele pe care le induce in viaţa social-economică. Finanţele moderne delimitează noţiunea de cheltuială publică de noţiunea de cheltuială privată. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenţa dintre cheltuiala publică şi cea privată este determinată de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul în calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli făcute în baza unui contract reprezintă cheltuieli private ale statului .
Cheltuielile publice conţin relaţii social-economice băneşti, care au loc între stat, pe de o parte, şi agenţii economici, instituţii publice şi persoane fizice, pe de altă parte, în procesul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora .
Cuprins:
CAPITOLUL I
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE
I. 1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice
I. 2. Evoluţia şi dinamica cheltuielilor publice
I. 3. Factorii de influenţă asupra cheltuielilor publice
I. 4. Clasificarea cheltuielilor publice
CAPITOLUL II
CHELTUIELILE PUBLICE ÎN ROMÂNIA
II. 1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice în România până la Marea Unire de la 1918
II. 2. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice în România după Marea Unire (perioada 1918-1940)
II. 3. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice în România în perioada 1950-1989
II. 4. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice în România după 1990
CAPITOLUL III
STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA
III. 1. Cheltuieli publice pentru acţiuni social-culturale
III. 1. 1. Cheltuieli publice pentru învăţământ
III. 1. 2. Cheltuieli publice pentru cultură şi artă
III. 1. 3. Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătăţii
III. 1. 4. Cheltuieli publice pentru protecţie socială
III. 2. Cheltuieli publice pentru administraţie publică şi apărare naţională
III. 2. 1. Cheltuieli publice pentru administraţia de stat
III. 2. 2. Cheltuieli publice pentru apărarea naţională
III. 2. 3. Cheltuieli publice pentru acţiuni economice
