2. Cadrul juridic de funcţionare al familiei
Nici o familie nu poate fi concepută ca o entitate abstractă despre care se poate vorbi la modul general, ea fiind de fapt o realitate concretă, caracterizată printr-o anumită structură, functionalitate şi mod de viaţă. Ea nu este o realitate statistică, ci una dinamică care se adaptează permanent schimbărilor înregistrate atât in interiorul cât şi în exteriorul ei.
"În urma studiilor întrepinse, L. Morgan schiţează o evoluţie a formelor de organizare familială de la o totală restructurare a relaţiilor dintre sexe până la familia considerată superioară, de tip monogamic. Etapele principale ale acestei evoluţii a familiei sunt considerate a fi urmatoarele:
* iniţial în hoarda primitivă, formata din 40-50 de indivizi în care nu exista nici o reglementare a relaţiilor structurale;
* familia "înrudită după sânge", în cadrul căreia apare prima interdicţie de ordin sexual privind relaţia dintre părinţi şi copii;
* familia pe grupe în care tabuul sexual şi de căsătorie se extinde de la fraţi şi surori şi chiar verişori de gradul I"
Cercetări propriu-zise sociologice asupra familiei se consideră ca au fost făcute prima data de Frederic La Play în a doua jumătate a secolului XIX.
"Frederic La Play clasifica familia în trei mari tipuri:
* familia patriarhală - în care fii se căsătoresc şi se stabilesc în aceeaşi gospodărie, pivotul familiei constituindu-l tatăl;
* familia instabilă (modernă) în care copiii, căsătorindu-se părăsesc familia şi devin independenţi;
* familia tulpină, în care unul din copii rămâne cu părinţii, coabitând cu ei şi cu proprii copii"
Familia, ca instituţie socială, până să ajungă la forma nucleară caracteristică societaţii actuale a cunoscut aspecte ce nu pot fi ignorate.
Astfel, multe societaţi în care relaţiile economice, sociale şi politice sunt controlate de bărbaţi şi fiind strâns legate de descendenţa pe linia tatălui se numesc societăţi patriarhale; iar societăţile în care relaţiile de familie sunt dominate de femei sunt deci societăţi matriarhale. De asemenea nu se poate omite prezentarea celor două tipuri de mariaj:
* forma de mariaj monogamă în care pe un timp dat o persoană este căsătorită cu o altă persoană - aceasta fiind forma de mariaj cea mai răspândită în lume.
* forma de mariaj poligamă cu cele două forme ale sale: poliginia (când un bărbat este căsătorit cu mai multe femei). Acest tip de mariaj este mai întâlnit în ţările islamice, dar şi la multe popoare africane; poliandria (când o femeie are în acelaşi timp mai mulţi soţi) această formă a poligamiei fiind mai rar întâlnită, în regiuni restrânse din India, Oceanul Pacific, Africa Centrală.
Sociologii disting:
* familia simplă sau nucleară;
* familia extinsă sau lărgită, compusă.
"Familia nucleară (simplă) este unitatea compusă dintr-o pereche maritală - soţ, soţie şi copiii dependenţi de ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună.
Familia nucleară reprezintă "nucleul" tuturor celorlalte forme de structuri familiale şi implică existenţa a 3 tipuri particulare de relaţii sociale:
* dintre părinţi şi copii;
* dintre copiii aceloraşi părinţi;
* dintre soţ şi soţie ca părinţi ai aceloraşi copii.
Familia extinsă (lărgită, compusă) cuprinde pe lângă nucleul familial şi alte rude şi generaţii, astfel încât pe lângă cuplul conjugal şi copiii lor mai pot figura părinţii soţului şi/sau soţiei, fraţii şi surorile soţului şi/sau soţiei (cu soţii, soţiile, şi copii lor) precum şi unchi sau mătuşi de-ai cuplului. De regulă, într-o familie extinsă trăiesc şi gospodăresc împreună 3 generaţii: părinţi, copiii acestora şi părinţii părinţilor. Primul sistem familial este considerat tradiţional, al doilea modern".
Se consideră că familia nucleară poate fi şi incompletă în următoarele situaţii:
- soţii nu au copii;
- există un singur părinte şi există un copil sau copii;
- există mai mulţi fraţi şi surori fără părinţi.
Iar familia extinsă este considerată incompletă in situatiile:
- când familia este alcătuită din soţ, soţie, şi părinţii unuia din ei;
- când familia este alcătuită din soţ, soţie, şi copii dar şi un părinte al unuia dintre soţi.
"Familia cosanguina (de orientare) reprezintă familia din care provin indivizii (tata, mama, surori, bunici) adică aceea în care persoana se naşte şi creşte, întemeiată pe "legatura de sânge" ea este principala sursă de socializare primară, oferă şi induce copiilor şi tinerilor anumite valori, norme, atitudini, comportamente.
Familia conjugala (de procreere) este constituită prin căsătorie şi include soţul, soţia, rudele acestora"
Dupa criteriul locuinţei se distinge:
- familia de rezidenţă, care desemnează toate
persoanele care locuiesc în aceeaşi casă şi desfaşoară activităţi economico-gospodăreşti;
- familia de interacţiune care desemnează persoanele între care există relaţii de rudenie, de întrajutorare, schimburile reciproce de produse, vizite, deşi aceste persoane nu locuiesc împreună.
După un alt criteriu, familia care-şi îndeplineşte toate funcţiile poate fi considerată normală iar familia în care una sau mai multe funcţii nu sunt îndeplinite este considerată o familie anormală.
(Familia normală este familia completă adică formata din sot, sotie si unul sau "n" copii) - este inchegata pe baza unei casatorii efectuate in fata organelor de stat cu respectarea prevederilor Codului Familiei. Din punct de vedere etic familia normala este familia intemeiata pe dragoste reciproca, pe sentimente de afectiune si respect reciproc iar familia nenormala este familia incompleta (fara copii), descompletata (familie a vaduvilor) si familia concubina, adica partenerii traiesc impreuna, fara a se casatori legal, iar din punct de vedere etic este familia inchegata pe baza unor calcule egoiste, meschine).
"Elisabeta Stanciulescu, sociolog, identifica 4 tipuri de coeziune familiala.
1.Familia de tip paralel.
2.Familia de tip bastion.
3.Familia de tip tovarasie.
4.Familia de tip asociatie."
Pentru relevanta deosebirilor majore existente intre cele 4 tipuri de familii, este necesara precizarea câtorva caracteristici esentiale fiecarui tip de familie identificat. Conform opiniei aceluiasi sociolog,"diferitele stiluri de coeziune familiala pot fi identificate in toate categoriile sociale", frecventa cu care apar, insa, fiind variabil.
Familia de tip paralel se caracterizeaza prin autonomie si inchidere, grupul fiind inchis in el insusi, evitând contactele cu exteriorul, activitatile comune ale membrilor fiind intâmplatoare pentru ca rolurile si domeniile de interes ale acestora sunt diferentiate si nu se intersecteaza.
Familia de tip bastion se caracterizeaza prin inchidere si fuziune; inchiderea grupului in sine este perceputa ca dezirabila, contactele cu exteriorul fiind traite ca frustrante sau periculoase. Consider ca mentalitatea oamenilor din astfel de familii este dominata de ideea ca exteriorul, cu tot ce are el, modele, reguli, reprezinta un pericol pentru modelul lor de viata.
CUPRINS
CAPITOLUL I. – FAMILIA - INSTITUŢIE DE SOCIALIZARE ŞI CONTROL SOCIAL ÎN PERIOADA ADOLESCENŢEI.
1. DEFINIŢIA ŞI FUNCŢII ALE FAMILIEI CONTEMPORANE
2. CADRUL JURIDIC DE FUNCŢIONARE AL FAMILIEI
3. MODALITĂŢI DE SOCIALIZARE A ADOLESCENŢILOR IN FAMILIE.
CAPITOLUL II. - FAMILIA - PRINCIPALA INSTITUŢIE (INSTANŢĂ) DE SOCIALIZARE ŞI CONTROL SOCIAL ÎN PERIOADA ADOLESCENŢEI.
CAPITOLUL III. - STILURI EDUCATIONALE SI CONSECINTELE DEZORGANIZARII FAMILIALE
1.CONSECINTELE DEZORGANIZARII FAMILIALE
ASUPRA COMPORTAMENTULUI MINORILOR
2. CLIMAT EDUCATIONAL SI STILURI EDUCATIONALE IN FAMILIE
CAPITOLUL IV. - STRATEGIA ŞI POLITICI SOCIALE ŞI LEGISLATIVE PRIVIND STABILITATEA, COEZIUNEA ŞI FUNCŢIONALITATEA FAMILIEI.
