INTRODUCERE
Spaţiu cu legendară tradiţie culturală, Botoşaniul reprezintă şi locul unde de-a lungul timpului au convieţuit oameni aparţinând celor mai diverse etnii. De departe cea mai numeroasă minoritate etnică din zilele noastre pe acest teritoriu comunitatea de rromi din Botoşani, cunoscută încă din timpuri străvechi a trăit alături de evrei, ruşi, lipoveni, armeni, polonezi, greci etc.
Denumiţi cândva de către un conviv poet, ,,pitoreasca pată de culoare” a oraşului, rromii se fac remarcaţi nu numai prin diferenţa de nuanţă specifică dar şi prin comportament, prin temperamentul lor, în unele privinţe diferit de cel al populaţiei majoritare.
Rromii din Botoşani aparţin neamurilor de rromi ursari si lăeşi , neamuri nomade, sedentarizate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX.
Având ca meserii de bază fierăritul si lăutaria (cântatul la nunţi, petreceri) dar şi cărămidăritul şi chiar prelucrarea metalelor preţioase (aur şi argint) rromii au reprezentat totdeauna o verigă importanta a vieţii economice şi sociale a comunităţii locale.
Dacă pâna acum 15-20 de ani aceste meserii asigurau o oarecare stabilitate si chiar prosperitate pentru numeroasele familii de rromi, din toate zonele judeţului dezvoltarea si modernizarea industriei din ultimii ani a făcut ca aceste meserii sa fie mai puţin importante astăzi, mulţi rromi trebuind să se reprofileze în alte domenii şi ocupaţii.
Dupa cele mai recente estimări în judeţul Botoşani trăiesc peste15000 de rromi din care un număr de 8000 de tineri sub 25 de ani.
Referitor la numărul mare al copiilor din cadrul familiilor de rromi se poate spune că, deşi aceştia reprezintă o mândrie a părinţilor, se face remarcat şi faptul că devine din ce în ce mai greu, în condiţiile transformărilor sociale din ultimii ani, asigurarea unor condiţii optime optime de dezvoltare şi educaţie.
Necesităţile de ordin material şi social au condus deasemenea în multe cazuri la renunţarea la modul de viaţă familial, compact, specific şi la adaptarea unor obiceiuri şi chiar a portului tradiţional timpurilor moderne. Deşi multe lucruri s-au schimbat în viaţa rromilor, limba rromani si multe dintre tradiţiile vechi, obiceiuri si credinţe adânc întipărite în memoria ancestrală a acestei etnii sunt elemente care nu vor dispare niciodată din viaţa lor.
Ritualul căsătoriei şi cel al inmormântării, descântecul, dansul si muzica tradiţionale, sărbătorile, sfatul si judecata de pace a rromilor sunt câteva elemente care definesc o populaţie cu o cultură veche, specifică.
Mai întotdeauna bucuria dansului si sunetul magic al viorii i-a însoţit pe rromi, lucruri care au făcut să fie apreciaţi de catre populaţiile cu care au intrat în contact dar mai ales recunoscuţi.
Astăzi,deşi instituţiile naţionale si internţionale manifestă un interes deosebit pentru îmbunatăţirea şi ,,integrarea “ rromilor in societate la nivel de comunităţi locale înca mai persistă prejudecăţile, marginalizarea si acţiunile cu caracter discriminatoriu, anti-rromi.
Informarea ,educaţia populaţiei majoritare în spirit moral-civic şi tolerant, conştientizarea ideii de multiculturalitate sunt câteva elemente care pot conduce la dezvoltarea unei societăţi normale în pas cu prerogativele unui nou mileniu.
Despre rromii lăeşi, care formează marea majoritate a rromilor din Botoşani se poate spune ca au reuşit sa convieţuiască intr-un mod paşnic cu toate celelalte minorităţi şi cu populaia majoritară, datorită capacitaţii de adaptare la toate cerinţele societăţii în care convieţuiesc dar mai ales caracterului cooperant şi deschis caracterisrtic acestui neam.
Rromii au reprezentat mereu o veriga importantă în acoperirea cerinţelor la nivelul forţei de munca competente în ceea ce priveşte nevoia comunităţilor rurale pentru confecţionarea uneltelor agricole, a obiectelor din metal şi de uz casnic, dar şi element de bază în susţinerea manifestărilor culturale, sociale, prin talentul nativ caracteristic lăutarilor rromi nelipsiţi de la orice activitate de acest gen.
În acest sens stabilizarea rromilor lăeşi s-a produs în jurul familiei extinse în special în comunităţile mari de locuitori unde îşi puteau desfăşura activitatea, cum ar fi localitaţile: Flămînzi, Todireni, Truşeşti, Sefăneşti dar si în zonele cu specific urban: Săveni, Dorohoi, Botoşani.
Un aspect care trebuie menţionat este şi acela că familiile de rromi lăeşi s-au aşezat în mijlocul acestor comunităţi şi nu la periferia sau în zone separate cum s-a întâmplat în cazul rromilor ursari sau lingurari.
Acceptarea rromilor lăeşi în comunitate este legată şi de un aspect mai puţin recunoscut.
Se pare că în multe localităţi renumele femeilor rrome în ceea ce priveşte puterile ,,vrăjitoreşti” pe care le deţineau impuneau şi un anume respect sau chiar frica de a intra în conflict cu familiile acestora.
Stabilirea acestora în mijlocul localităţii era deasemenea şi premisa pentru intenţiile cinstite de convieţuire a familiei de rromi cu populaţia băştinaşă
Totuşi, acest lucru nu a însemnat niciodata ,,românizarea” lor, păstrarea limbii rromani şi a tradiţiilor specifice fiind elemente preţuite în cadrul acestei comunităţi .
Poate şi de aceea rromii lăeşi deşi comunică foarte bine cu toate celelalte neamuri de rromi se vor considera totdeauna ,,ćaće rroma” sau rromi adevăraţi, rromi buni.
MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Acceptaţi totdeauna într-un mod rezervat de catre populaţia majoritară rromii reprezintă pentru judeţul Botoşani un segment important din viaţa socială şi culturală a unei comunităţi care a cunoscut de-a lungul timpului schimbări importante şi influenţe venite din cadrul numeroaselor grupuri minoritare ce au convieţuit pe aceste meleaguri.
Modul diferit, specific, de comportament, aspectele legate de cultura şi tradiţiile rrome dar şi rezistenţa în acceptarea unor reguli impuse de societatea majoritară au creeat de-a lungul timpului prejudecăţi greu de depăşit în cadrul unei societaţi cu caracter conservator.
Rolul pe care îl pot avea noile curente referitoare la multiculturalism, la creearea unei unităţi în context european şi promovarea identităţii culturale a minorităţilor naţionale vin să completeze dorinţa comunităţilor de rromi de apropiere, egalitate în accesul la resurse şi mai ales dreptul la libertatea de manifestare, element atât specific acestei naţii.
Cunoşterea dar şi recunoaşterea valorilor din cadrul unei culturi minoritare, diferite, poate reprezenta primul pas către conciliere, acceptare şi respect între membrii unei societăţi noi, în pas cu directivele unui nou mileniu.
Pentru aceasta putem spune că unul din cele mai importante roluri, dar şi ca datorie morală în acelaşi timp, în promovarea valorilor şi eliminarea prejudecăţilor referitoare la rromi o are generaţia tânără a acestei etnii, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior alături de numărul tot mai mare de cadre didactice de etnie rromă din întreaga ţară.
Nevoia de a promova în rândul tineretului dorinţa de cunoaştere, autocunoaştere dar şi mândria apartenenţei la un neam cu puternice rădăcini şi valori culturale este vizibilă în condiţiile evoluţiei societaţii moderne.
În acest sens lucrarea de faţă se doreşte a contribui la cunoaşterea comunitaţii de rromi lăeşi din Botoşani pe baza cercetării efectuate in teritoriu şi a relatărilor membrilor reprezentativi, vârstnici din această comunitate.
PREZENTAREA COMUNITAŢII DE RROMI LAESI DIN BOTOSANI
Constituirea târgului Botoşanilor, ca mai la toate localităţile din nordul Moldovei, se pierde astăzi în negura vremurilor. Legenda spune că pe aceste locuri acoperite de păduri seculare şi presărate cu frumoase poeni, în care stăpânea bourul moldovenesc, a trăit cândva un boier foarte credincios înconjurat de supuşii săi.
Numele său, Botăş, avea să dea numele localităţii care de-a lungul timpului se v-a transforma în frumosul târg al Botoşanilor.
Stabilizaţi pe teritoriul judeţului Botoşani încă de la sfârşitul secolului XIX rromii lăeşi sunt cunoscuţi şi apreciaţi de către localnici în primul rând datorită muncii pe care aceştia o practicau, într-o comunitate cu u puternic caracter agricol.
Aceasta a cotribuit la ,,adoptrea” localităţilor mai mari de către un număr foarte mic de familii de rromi .
Faptul că puteau să-şi desfăşoare activitatea pe toată perioada anului într-un singur loc a determiat stabilizarea acestora, construirea locuinţelor şi constituirea de oi familii.
De altfel comunităţile de rromi lăeşi din diferitele localităţi ale judeţului sunt cunoscute după numele primului sosit în aceste locuri: ,, Ghiţuleşti “, ,,Borcoieşti “, ,,Meluţeşti”, ,,Rafaileşti”, şi altele.
Nevoia de acoperire a unei zone cât mai mari în care să-şi desfăşoare activitatea reprezenta în acelaşi timp premisa pentru stabilitatea şi stabilizarea familiilor nou formate.
Pe lângă aceştia treptat s-au aşezat şi familiile de lăutari, care de multe ori practicau şi fierăritul dar într-un mod ocazioal în perioadele de post religios, atunci când organizarea de petreceri, nunţi este interzisă.
În acest sens trebuie remarcat că la introducerea legii cu privire la obligativitatea buletinelor de identitate numele pe care rromii şi le-au însuşit erau strâns legate de meseriile practcate.
Dintre acestea se evidenţiază nume ca: Fieraru, Faur, Scripcariu, Cobzariu, dar şi Lăeşu, Borcoi sau Rudai.
După cum afirmă cercetările efectuate, în judeţul Botoşani, de-a lungul timpului populaţia de rromi a constituit unul dintre cele mai importante grupuri minoritare alături de armeni şi evrei.
Primele date cunoscute despre numărul de rromi din aceste locuri, este oferit de primul recensământ cunoscut al populaţiei oraşului Botoşani din anul 1774.
Toţi aceşti 560 de rromi constituiau de fapt un număr de 73 de familii libere la care trebuie adăugat un număr de 140 de robi rromi.
Dintre activităţile cu care se ocupau rromii liberi se menţionează faptul că 58 de familii se ocupau cu fierăritul sau lăutăria , 2 erau croitori iar pentru alte 13 familii nu se mentionează nici o ocupaţie.
Tot referitor la populaţia de rromi, Dicţionarul geografic al judeţului Botoşani, indică pentru anul 1891, în mod curios, doar 14 rromi!
Această situaţie vine să confirme, probabil, ca şi în alte rânduri, dorinţa acestora de a- şi ascunde apartenenţa la etnia rromilor din motive lesne de înţeles.
De asemenea recensământul din anul 1930 prezintă aceeaşi situaţie, menţionând 153 de rromi din care doar 12 care recunosc limba maternă rromani.
Anul 1941 a însemnat deportarea rromilor în Transnistria, când un mare număr de familii rrome au fost duse, alături de evrei, cu trenurile morţii, spre satele pustii de pe malul râului Bug.
Revenirea treptată, începând din martie 1944, este relevantă din punctul de vedere al numărului celor care s-au întors, asupra ororilor petrecute în timpul celor patru ani de deportare – holocaust – exterminare a populaţiei rrome. Trebuie menţionat, totuşi că nevoia comunităţïlor locale pentru activitatea pe care o desfăşurau rromii în acea perioadă, a determinat multe autorităţi să- şi asume responsabilitatea de a nu declara toate familiile de rromi din localitate şi astfel acestea au fost salvate de la deportare.
Mai târziu, instaurarea comunismului, a reprezentat o perioadă în care rromii au trebuit din nou să se adpteze schimbărilor majore de la nivelul societăţii româneşti.
Trecerea celor care lucrau ca fierari, în sistemul colectivist, ca muncitori în cadrul ,,cooperativelor agricole de producţie”, a însemnat de fapt un mod de marginalizare a acestei activităţi, care, slab retribuită in sistemul cooperatist a determinat orientarea multor rromi catre zonele industriale din oraşe.
O altă modalitate de câştig a reprezentat-o în această perioadă, migrarea pe timpul sezonului de vară către fermele agricole din sudul ţării, unde se putea câştiga mult mai bine, şi care reprezenta în acelaşi timp şi o modalitate de a scăpa de presiunea autorităţilor, pentru cei care nu erau angajaţi într-o formă legală de muncă.
Este cunoscut în acest sens faptul că dacă rromii ursari erau cu adevărat nevoiţi să muncească în aceste ferme pentru bani, lăeşii lăutari îşi petreceau o mare parte din timpul verii prin aceste ferme doar pentru a justifica în faţa autorităţilor faptul că au de un loc de muncă, chiar şi provizoriu, prin care îşi pot asigura existenţa
Perioada post - decembristă, 1989, înseamnă un alt şir de transformări pentru comunitatea de rromi lăeşi, în special, prin prisma devalorizării pe piaţa muncii a ocupaţiilor tradiţionale dar şi prin accentuarea unei stări de ambiguitate în ceea ce priveşte o legislaţie clară în ceea ce priveşte sprijinul pe care societatea ,, democratică” îl poate oferi cetăţenilor săi aflaţi în dificultate.
Faptul că, în anul 2006, una din condiţiile impuse pentru aderarea României la Uniunea Europeană este reprezentată de sprijinirea rromilor pentru ,,integrarea “ în societate poate fi socotit ca o recunoaştere a existenţei la nivel naţional şi internaţional a aspectelor ce privesc o recunoaştere a existenţei prejudecăţilor, discriminării şi marginalizării cu care se confruntă comunităţile de rromi .
