Scopul elaborarii acestui important document informational este de a de a explica formarea FR si  relatia acestuia cu soldul de trezorerie prin intermediul fluxurilor monetare    ( de incasari si  plati  ) ale exercitiului   incheiat.Tabloul de finantare se determina pe baza a doua bilanturi succesive si  explica legatura intre partea de sus a bilantului si  partea de jos prin intermediul variatiei FR.Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul cum s-a realizat in dinamica echilibrul structural intre elementele stabile ale bilantului (utilizari si resurse stabile ) iar a doua parte analizeaza modul cum s-a utilizat FR in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului (utilizari si resurse ciclice ) si al echilibrului monetar dintre incasari si plati .Ecuatia fundamentala pe care o explica  tabloul de finantare este urmatoarea :

Pentru elaborarea tabloului de finantare trebuie sa :

 Sa se determine  Δ FR ca urmare a modificarii capitalurilor ( in partea superioara a bilantul ui);

 Sa se determine  Δ NFR ca urmare a modificarii  NFR (partea de jos a bilantul ui) articulata cu Δ FR;

Prin intermediul tabloului de finantare se evidentiaza fluxurile de resurse financiare mobilizate de intreprindere

 Din autofinantare si vanzarea de active (interne );

 Din aport de capital si din imprumuturi (externe).

        Si utilizarea acestor resurse financiare pentru : investitii , plata dividendelor, rambursarea imprumuturilor si eventual restituirea capitalurilor proprii.

         Analiza acestor fluxuri financiare porneste de la constatarea in bilanturile succesive a unui flux de resurse  atunci cand creste un post de pasiv ( ca urmare a unui aport nou de capital sau a unor credite noi ) si/sau atunci când scade un post de activ ( amortizarea activelor fixe , revânzarea de active). In cazul fluxului de alocare a capitalurilor banesti  creste un post de activ ( prin cumpararea de materii prime  si/sau de active fixe) sau scade un post de pasiv (rambursarea unor datorii , plata unor dividende).

            Se deduce astfel ca trezoreria se modifica  nu numai ca efect al cheltuielilor si veniturilor de gestiune ci si ca urmrae a operatiilor de capital respectiv a variatiei stocurilor de activ si a soldurilor de datorii , la sfârsitul perioadei fata de inceputul exercitiului  financiar. In cursul exercitiului  devin platibile cheltuieli efectuate in  exercitiul anterior, devin incasabile veniturile inregistrate anterior.De asemenea , veniturile si cheltuielile devin realizabile in  exercitiul urmator.

            Trezoreria fiind unica variaza si in raport de cheltuielile platibile pentru investitii si ca urmare a fluxurilor de capital si de dobanzi rezultate din operatii financiare si exceptionale ale intreprinderii in cursul exercitiului.

In sinteza, tabloul de  finantare reflecta fluxurile de resurse financiare stabile si cele pe termen scurt fiind astfel un instrument principal al gestiunii financiare pentru analiza si previziunea variatiei FR si celei a TN .

             

             Pentru a judeca situatia financiara a intreprinderii se analizeaza bilanturile succesive care permit aprecierea starii si evolutiei echilibrului financiar si a indatorarii acesteia.Pentru a cerceta cauzele acestei situatii financiare , pentru a intelege evolutia sa si pentru a face previziuni se studiaza:

 Fluxurile de venituri si cheltuieli de gestiune din contul de profit si pierdere;

 Fluxurile de investitii sau dezinvestitii in active fixe si circulante si de finantare si/sau de rambursare a acestora  din tabloul de finantare (operatii de capital).

 Decalajele intre aparitia fluxurilor financiare si realizarea lor efectiva in cadrul trezoreriei evidentiate de asemenea in tabloul de finantare.

            Situatia financiara din bilantul  de la inchiderea exercitiului  este deci consecinta situatiei financiare de la inceputul exercitiului  si a fluxurilor financiare realizate de intreprindere in cadrul exercitiului  si evidentiate in contul de profit si pierdere si tabloul de finantare.

           Importanta metodei consta in aceea ca ofera posibilitatea realizarii unor comparatii in timp dar si in spatiu, cu ajutorul ratelor medii ale ramurilor din care fac parte intreprinderile analizate. Deci ratele stau la baza comparatiilor sectoriale si interne in timp.

            Interpretarea ratelor trebuie sa fie prudenta , deoarece o singura rata luata separat nu e satisfacatoare pentru a caracteriza activitatea intreprinderii ci numai o anumita combinatie de rate , selectate in mod pertinent , ofera aceasta posibilitate.Deci , utilizarea ratelor in diagnosticarea financiara a intreprinderii presupune selectia acelor rate semnificative, independente si omogene.Valorile raportate trebuie sa fie comparabile intre ele sub aspectul continutului si al prezentarii monetare, deoarece succesul analizei prin rate e asigurat in conditiile in care ratele calculate pe mai multe exercitii succesive sunt comparabile.

              Principalele obiective ,in cadrul analizei financiare pe baza ratelor , constau in studierea succesiva a cel putin trei dimensiuni financiare ale intreprinderii: rentabilitate, lichiditate si structura financiara.