Evaluarea resursei umane presupune măsurarea a două tipuri de caracteristici: umane şi profesionale . Fiecărei caracteristici îi corespund anumite criterii; astfel, pentru prima categorie exemple reprezentative sunt calitatea relaţiilor interumane, motivarea, aptitudinile de comunicare, capacitatea de leadership, iar pentru a doua categorie criteriile aferente pot fi competenţa, spiritul de iniţiativă, creativitatea, capacitatea organizatorică sau de decizie.

În contextul actual al învățământului, demersul pedagogic își propune să ofere medii educaționale diferite, adaptate la potențialul și necesitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.

Alăturarea celor doi termeni („literatură” și „violență”) poate părea destul de neadecvată, la o primă vedere. Însă literatura este un domeniu în care motivul violenței este foarte des întâlnit, iar această alăturare este un subiect care a suscitat o serie de discuții interesante.

Suntem martorii unei imense transformări a mediului de afaceri peste tot în lume. Se realizează o trecere de la pieţele de desfacere a produselor de dimensiuni reduse şi relativ stabile, la pieţele internaţionale libere, de la un monopol al luării deciziilor de către puţini membrii de vârf ai unei companii, la o participare mai largă din rândul angajaţilor, de la un îngust concept tehnic al afacerii, la unul în care oamenii şi comunităţile cer să aibă un cuvânt de spus.

Societatea asigură individului cadrul dezvoltării personalităţii sale, modele de gândire ( mentalităţi ) şi de comportament, relaţii interpersonale şi mijloace de trai, toate acestea reunite într-un ansamblu unitar, într-un sistem foarte bine organizat prin care individul devine dependent de cadrul social.

Festinger (1957) a definit cogniţiile în termeni foarte generali: “cunoştinţe, opinii sau convingeri asupra mediului, a propriei persoane sau a propriului comportament”. Pentru Festinger, cogniţiile trebuie analizate cu ajutorul a ceea ce el numeşte implicaţie psihologică. Se vorbeşte de relaţie de disonanţă dacă a doua cogniţie se opune celei determinate în mod normal de implicarea psihologică a celei dintâi. De exemplu: “nu este bine să furi” şi “am furat”. Festinger este de părere că cineva care are în universul său cognitiv două cogniţii ce nu sunt în acord (disonanţă), nu va menţine acest dezacord, ci va încerca să-l reducă, modificând una dintre cogniţii în sensul unei mai bune potriviri cu cealaltă (reducerea disonanţei). Astfel, un individ, care are în universul său cognitiv, simultan, cogniţiile “nu este bine să furi” şi “am furat”, va reduce norma la comportament.

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unui subiect de o mare importanţă practică pentru actorii câmpului educaţional, atât profesori, cât şi elevi: etichetarea elevilor în clasă. Ceea ce ne-a preocupat în mod special nu a fost doar prezentarea acestei problematici la nivel teoretic, ci şi realizarea unei cercetări având ca principal scop identificarea prezenţei fenomenelor de etichetare în relaţia profesor – elev, precum şi identificarea efectelor acestor fenomene, în speţă, ale efectelor negative ce influenţează obiectivitatea evaluării. Prin realizarea acestei lucrări ne-am dorit să evidenţiem că investigarea realităţii şcolare, şi în mod special, a interacţiunii din clasă prin metode interpretative contribuie semnificativ la explicarea unor fenomene existente în câmpul educaţional.

Adolescenţa este perioada unor spectaculoase evoluţii şi transformări psihosomatice şi psihosociale.. Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Deşi traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate.

Există date ce susţin că noi născuţii sunt diferiţi unul de celălalt. Diferenţele inter-individuale se manifestă încă de la această vârstă. Putem identifica două categorii de influenţe în diferenţierea individuală: a) cele care ţin de temperament,şi care par a fi în caea mai mare parte înnăscute; b) cele ce ţin de influenţele mediului.

„O nouă civilizaţie este pe cale de apariţie în vieţile noastre, şi peste tot, oamenii orbi încearcă s-o orbească. Această civilizaţie nouă aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de muncă, de iubire şi de viaţă, o nouă economie, noi conflicte politice şi, dincolo de toate acestea, o conştiinţă modificată. Elemente ale acestei civilizaţii noi există de pe acum. Milioane de oameni îşi acordă vieţile cu ritmurile de mâine. Alţii, îngruziţi de viitor, preferă fugă disperată şi zadarnică în trecut şi încearcă să restabilească lumea muribundă care le-a dat naştere. Zorile acestei noi civilizaţii sunt cel mai exploziv fenomen din cursul vieţilor noastre. Sunt fenomenul principal- cheia pentru înţelegerea anilor imediat următori.

Am ales acestă temă întrucăt tot mai mulţi copii care abia au văzut lumina zilei sunt lăsaţi fără ocrotire, fără iubirea de mamă,abandonaţi în spitale. M-am întrebat ce se poate face pentru astfel de situaţii , având în vedere că numărul acestora creşte cu fiecare zi. Cele mai multe cazuri de abandon sunt în familile de rromi, segment al populaţiei oarecum marginalizat şi care trăieşte la limita subzistenţei, pentru ei procrearea nefiind direct proporţionată cu responsabilităţile pe care trebuie să le aibă un părinte vizavi de nou născutul căruia abia i-a dat viaţă.

Destinat studentilor care doresc sa isi dezolte cunostintele despre METODOLOGIA CERCETARII FURTULUI SI TRAFICULUI DE AUTOTURISME. Un referat foarte bine organizat, ce contine atat informatii, cat si imagini, menite sa explice indeaproape ce inseamna METODOLOGIA CERCETARII FURTULUI SI TRAFICULUI DE AUTOTURISME. Contine prezentarea in word.

Orice sistem de dirijare reclamă un surplus de factori ce stabilesc sistemul, pe care acesta se sprijină în activitatea sa şi care asigură funcţionarea eficientă a sistemului, de exemplu, acordarea ajutorului medical populaţiei